-Cred ca ar trebui sa luam o pauza!au fost urmatoarele cuvinte spuse de Eunwoo inainte de a parasi incaperea.
-Eunwoo!Stai!strigam inutil.
M-am ridicat si indreptat spre bucatarie.Chiar nu credeam ca el...Cha Eunwoo a spus asta.Persoana in care aveam cea mai mare incredere,dar cred ca nu si in cazul lui.
-Imi pare rau!Nu am vrut sa se ajunga aici,rasuna vocea lui Hyunjin.
-Nu e vina ta!Poate chiar era nevoie de o pauza.Crezi ca directorul mi-ar permite sa iau o pauza?
-Voi vorbi eu cu el,îl voi convinge.Yeonwoo...esti sigura ca nu ne-am mai vazut inainte?
Intrebarea lui ma facut sa scap tacamurile din mana.Sunetul il facu pe baiat sa tresara usor.Speriat se apropia de mine.
-Nu...nu ne-am vazut!tonalitatea mea se ridica brusc.
-Kim Yeonwoo...Yeonwoo acea zapacita mica speriata de tunet?
-De ce ma ataci cu intrebari?Crezi ca doar eu sunt Kim Yeonwoo?Ai gasit momentul sa ma intrebi?strig necontrolata.
In urmatoarele momente am parasit fugit spre baie.Poate un dus cald ma va calma.Dar m-am inselat.Simteam cum o parte din mine moare.Cum nisipul din clepsidra vietii e pe terminate.Poate sunt prea extenuata de aceea am aceste dureri de inima.
Peste aproximativ jumatate de ora eram gata sa incep o noua zi.Fiind din nou in bucatarie observ cum acele cioburi nu mai era prezente pe podeua rece.
Casa era pustie,ma simteam ca intr-un moment din filmele horror iar eu sunt victima,eu sunt tinta monstrului.Plansul meu e muzica urechilor lui.Trupul cald si sangele care se scurge prin vene e urmatoarea lui masa.Nu cred ca mai rezist mult.Simt cum moartea e aici.Aud ceasul care ticaie si pasii care se apropie de mine.
-Yeonwoo!Yeonwoo,esti bine?vocea lui Hyunjin ma face sa deschid ochii incet.
Eram intr-o sala de spital,conectata la un aparat straniu.A incercat Moartea sa imi ia viata dar nu a reusit?
-De ce ma aflu aici?vocea mea strapunsa de puteri invadeaza urechile baiatului.
-Ai lesinat in baie...
Ochii mei s-au marit,fața mea a rosit.Asta inseamna ca Hwang Hyunjin ma vazut goala?Si prin rusinea asta am mai trecut.Am ridicat plapuma alba la piept si am stranso in pumn.
-Cand voi fi externata?
-Daca pana diseara te vei simti mai bine te vor elibera.
-Sunt bine.Spunele sa ma elibereze.
-Yeonwoo,amintesteti ce spunea tata!
Ochii mei din nou si-au schimbat marimea.De unde stie ca il cunosc pe tatal lui.Oare el chiar si-a recuperat memoria.Din cate imi amintesc consuma pastile dedicate memoriei.
-Yeonwoo nu eu am sarutat-o.Nu as face asta niciodata!
-Nu imi pasa,la naiba.Vreau acasa!Vreau sa plec in Amsterdam.
-Stii de ce am cazut in accident?a intrebat strangandumi mana in palmele lui.
Incercam sa evit orice contact vizual.Eram rusinata,eram furioasa,eram trista dar si fericita in acelasi timp.Priveam geamul lovit de zeci de picaturi de ploaie.
-Am fost in acel satuc in care ai locuit in acest timp.Eram toata familia in masina.Tata a parcat la intrarea in sat si nu era sigur daca e la destinatia corecta asa ca am spus ca voi merge eu pe jos pana la o pensiune pentru ca din cate tineam minte mi-ai spus odata adresa.Iar in caz de era corect avea sa ii chem si pe ceilalti.Si ghici ce sa intamplat era destinatia corecta dar cand am ajuns la pensiune tu te sarutai cu acel baiat...Eram complet distrus m-am indreptat inapoi la masina si am mintit.In drum spre Seul s-a intamplat acel accident,iar asa zisa mama a fugit de acolo.Tata a ramas paralizat,Dahyun a avut o problema cu mersul dar s-a vindecat.
Fața mea devenira brusc un izvor cristalin.Acum inteleg cum se simte un geam cand ploua.Sta impetrit,lovit de stropi fara a vrea,fara a se putea apara.
-Ah...Cha Eunwoo!Fostul meu coleg de clasa!ofta Hyunjin.
-Cum adica fostul tau coleg de clasa?Eunwoo nu te cunostea pana nu i-am povestit eu de tine.
-In clasa a treia mama lui biologica ii dadu pastile ca sa isi piarda memoria.Astfel l-a lasat la un orfelinat fiind inca inconstient si inca sub un somn ce avea sa se termine cu moartea.Dar a fost adoptat de o familie cu inima mare ce l-a sprijinit si oferit toata iubirea lor.Si acum uitel pe Eunwoo!
In urmatoarele secunde simteam cum mainile baiatului imi sterg lacrimile ce invadau fața.Toata caldura eliminata de el imi dadea senzatie ca sunt in mate siguranta.Chiar mi-a lipsit,mi-a fost dor de Hwang Hyunjin.
Brusc am fost intrerupti de un apel telefonic.Eram uimita deoarece verisoara mea nu suna prea des.Trebuie sa fie un motiv.
-Apel telefonic-
-Buna Yeonwoo!
-Buna,eu sunt!
-Yeonwoo,scuze ca intreb dar unde esti?Ai ajuns in Amsterdam sau inca nu?
-Ăm...ce?Sunt confuza.Ma aflu in Coreea.
-Ah inteleg.E greu cu zborurile astea.
-Stop...ce s-a intamplat?
-Pai ar trebui sa te grabesti maine e inmormantarea tatalui tau!
-Apel telefonic terminat-
_________________________________
Anneong amigos!Nu am mai postat de mult timp dar am avut nevoie de timp pentru a aduna gandurile.Cartea se apropie de final...si ma gandeam ca peste un timp...poate cateva luni sa postez volumul 2.Sper ca va placut acest capitol.Kiss u❤❤❤
CITEȘTI
𝑳𝒐𝒗𝒆 𝒐𝒓 𝑯𝒂𝒕𝒆 𝒎𝒆?//HHJ
Fanfiction~Viata este un examen infinit,te pune mereu la incercari grele,fara a vrea uneori ranesti mortal o fiinta care mai pe urma iti va fura sentimentele...dar nu vei putea fi cu ea,mereu urmaridu-te amintirea ca odata aveai sa o omori si ca din cauza ta...
