Ce faci când totul merge mai bine decât te-ai fi așteptat vreodată, ca mai apoi să se destrame într-o fărâmă a unei clipe?
Mira credea că își găsise în sfârșit fericirea pe care orice femeie și-ar dori-o când îl întâlnise pe Aaron. Acesta îi o...
Îmi pare rău că nu am mai vorbit cu tine în ultimele zile. Ce nu ți-am spus, și să mă ierți pentru asta, este că Alma se va căsători în scurt timp. Dacă e să fiu sinceră, sentimentul de invidie mă macină în moduri pe care le credeam imposibile. Îți dai seama, nu mă mai pot bucura de momentele fericite din viața persoanei care mi-a fost alături la fiecare pas, susținându-mă și dorindu-mi fericirea? Și eu ce fac până la urmă? Tu te-ai bucura în locul meu pentru fericirea altcuiva, când știi că nu vei mai fi niciodată strâns în brațe de persoana ce ți-a oferit tot ce a avut, de cea care te-a învățat să-i iubești până și cele mai mari defecte? Căci eu nu pot.
Știu că dacă ai fi aici, acum, m-ai încuraja să îmi revin, dar oricât de tare aș încerca nu pot. Fiecare zâmbet chinuit pe care i-l adresez Almei pare să rupă mici bucăți din mine. Iar fiecare gând care îți este adresat ție mă îndepărtează de realitatea palpabilă. Singura scăpare care îmi rămâne acum este cea a viselor, în care tu ești încă aici, iar eu încă te pot simți, atinge, iubi...
Dacă m-ai iubit vreodată și dacă tot ceea ce am fost noi a fost real, mutual și încărcat de sentimente, te rog să te întorci. Nu pot trăi fără tine, indiferent cât de clișeic ar suna. Refuz să mă mai trezesc mâine în lipsa ta, iar adevărul crunt să mă lovească încă o dată. Așa că te mai rog pentru o ultimă oară să te întorci la mine, căci vreau să îți arăt că lipsa ta m-a făcut să te iubesc mai bine decât am făcut-o atunci când încă erai aici. Și promit să nu îți mai greșesc, dacă îmi promiți că vei reveni la mine.
Odată cu vestea fericită pe care o primise, Mira încerca pe cât posibil să își ajute prietena cu pregătirile necesare pentru evenimentul special ce avea să se petreacă peste câteva săptămâni. Totuși, în timp ce Alma îi încredițase sarcina găsirii florarului și cofetarului ce puteau să îi respecte cu strictețe cerințele, Mira nu se putea opri din a se gândi cum ar fi fost dacă Aaron ar fi fost încă alături de ea. Știa că, dacă bărbatul nu s-ar fi aflat în acel moment atât de departe de ea, ziua respectivă ar fi însemnat celebrarea primei lor luni în calitate de soț și soție. Astfel, nevrând a trăi realitatea dureroasă, se afundase iarăși în amintirea lui, cea care era încărcată de vitaliatatea și dulceața celui ce îi definise cuvântul de acasă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mira decisese în cele din urmă, după ce îl privise vreme îndelungată în lumina difuză a zorilor, să îl trezească pe bărbat. Făcuse întocmai printr-un sărut timid, gingaș, cum numai ea îi putea oferi. În schimb, Aaron își deschisese ochii cu greutate, iar în momentul în care îi reperase chipul ce era acoperit de câteva fire de păr răzlețe din podoapa ei capilară, îi zâmbise larg.
— Bună dimineața, steluța mea, ecoul vocii răgușite și încărcate de afecțiune se auzise în întreaga cameră, ca prin vis.
Mira zâmbise călduros și se ascunsese la pieptul lui, în timp ce el o cuprinsese într-o îmbrățișare naturală și firească după zilele pe care le petrecuseră împreună. Stătuseră așa, în liniște, dorindu-și ca faptul că Mira avea să plece să nu fi fost adevărat.
