Ce faci când totul merge mai bine decât te-ai fi așteptat vreodată, ca mai apoi să se destrame într-o fărâmă a unei clipe?
Mira credea că își găsise în sfârșit fericirea pe care orice femeie și-ar dori-o când îl întâlnise pe Aaron. Acesta îi o...
Îți amintești oare toate momentele când ne promiteam infinitul? Îți reamintești cât de naivi am fost în a crede că noi puteam fi mereul? Mai ții minte când ne-am promis stelele și luna și soarele? Îți amintești oare chipul meu brăzdat de lumina soarelui în momentul în care îți întâlneam privirea înstelată?
Regret. Regret nespus mai presus de toate că am ales să cred în ceva ce nu mi se cuvenea. Prefer să cred că noi nu ne-am iubit vreodată, iar brațele tale în jurul taliei mele în nopțile întunecate au fost doar o plăsmuire cauzată de dorința mea arzătoare de a iubi și a fi iubită.
Îmi pare rău, dragul meu, că am ales negarea în locul comemorării amintirii tale, dar durerea pe care o simt de când ai plecat îmi sfârtecă sufletul și nu mai pot respira. Și totuși, orice aș face și oriunde ai fi acum, nu mă pot detașa de această piatră, căci simt că este singura ce îmi mai provoacă încă fiori, fiind ultima fărâmă a universului palbabil ce mi-a mai rămas din amintirea a tot ceea ce tu ai fost și a modului în care m-ai iubit cuminte, răbdător și inocent.
Mira se ridică de lângă piatra mormântului. Atinge cu buricele degetelor literele inscripționate, ce îi provoacă lacrimile să curgă neîncetat de câteva luni încoace. Deși zilele par a trece nesimțite pe lângă tânără, nu le mai resimte. A rămas blocată în trecutul promițător, deși toți ceilalți din jurul ei par a-și continua viața, fără a remarca că fata ce le întrevede privirile pe străzile aglomerate ale orașului a rămas acum doar o stafie a ce fusese odinioară. Iar în timp ce ei denotă vitalitate în mersul lor alert, haotic, Mira își simte corpul amorțit și părăsit de orice dovadă că e vie. Și până la urmă, cum ar mai putea vreodată să se simtă învăluită de vitalitate când tot ceea ce îi fusese vreodată oferit a rămas o amintire, ce poate fi regăsită doar într-o simplă stană de piatră?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Odată ajunsă în baie, fata s-a îndreptat înspre oglindă, privindu-și în treacăt mișcările alerte. Își studiase chipul ce era pătat de mici pistrui aproape insesizabili. Ochii ei, deși aveau o culoare comună, pe care Mira aproape o detesta, erau încadrați frumos, dându-i o alură gingașă. Mira nu crezuse niciodată că ar fi frumoasă, căci i se părea că nu se remarca prin nimic care să o facă specială. Totuși, ceea ce ea nu reușise să repereze vreodată fusese descoperit într-o oarecare măsură de ochii vigilenți ai lui Aaron.
Chiar dacă bărbatul nu era încă conștient de ce simțise deodată nevoia de a petrece mai mult timp cu prietena Almei, el se baza întotdeauna pe instinct. Iar cum o străfulgerare îi străbătuse corpul imediat ce o văzuse pe Mira privindu-l rușinată în urmă cu câteva ore, știa că avea să o determine pe fată să îi acorde șansa de a o scoate la o întâlnire.
