Ce faci când totul merge mai bine decât te-ai fi așteptat vreodată, ca mai apoi să se destrame într-o fărâmă a unei clipe?
Mira credea că își găsise în sfârșit fericirea pe care orice femeie și-ar dori-o când îl întâlnise pe Aaron. Acesta îi o...
Dacă tu te încăpățânezi în a nu te mai întoarce la mine, m-ai primi oare dacă aș veni eu la tine? Căci aici, pe pământ, e pustiu. Și mie îmi e atât de frig fără atingerile, săruturile taleșifără "Bună dimineața"-ul pe care îl rosteai cu o tonalitate răgușită, atât de specifică ție.
Încep să cred că locul nostru nu a fost de fapt niciodată pe acest pământ, că noi nu aparținem lumii fizice. Dar dacă e așa, de ce am mai fost trimiși aici? De ce am fost condamnați la o clipă de iubire, ca mai apoi să trăim în durere? De ce, mai presus de toate, nu ne-am împotrivit să rămânem acolo, pe cerul ce ar fi putut să ne aducă veșnicia?
Dacă aș ști că te voi regăsi în toate stelele ce se întind pe pătura întunecată, dacă aș ști că noi am fi fericiți acolo, te-aș urma numaidecât. Dacă aș ști că tu ești singur acolo, în abisul nemărginit, aș veni. Dar mă întreb, oare m-ai primi să îți fiu alături și să îți aprind lumina? Oare mi-ai ierta greșelile și m-ai iubi așa cum numai tu ai putea să o faci? Și, mai presus de toate, oare acolo vom reuși să atingem fericirea?
Tânăra femeie se cufundase în gânduri ale sfârșitului, căci începuse să creadă că doar regăsirea în eternitate a bărbatului ar fi putut să îi readucă liniștea. Alma obervase schimbarea femeii și o încurajase să își permită sieși să își revină printr-o pauză a vizitării mormântului. Mira zâmbise calm, amăgitor, încercând să nu stârnească o dispută cu singura persoană care îi rămăsese aproape. Totuși, în noaptea de acum trei săptămâni, realizase că prietena ei avusese dreptate, căci nu avea să își revină dacă nu își acorda sieși un moment de respiro. Și astfel, făcuse întocmai cum blonda îi sugerase.
Cu toate acestea, cele trei săptămâni îi păruseră a fi și mai dificile decât înainte, căci gândul de a comite suicid începea să îi surâdă. Și totuși, ceva o reținea din a recurge la un astfel de gest, iar în momentul în care ajunsese iarăși în fața stanei de piatră realizase care era acel motiv. În detrimentul crezului că Aaron și-ar fi dorit ca ea să trăiască și să își găsească fericirea mult visată, femeia reușise să își găsească salvarea în clipa următoare. Și nu pentru că gândurile sumbre o părăsieră, ci pentru că și-ar fi dorit să o vadă pe Alma în cea mai frumoasă zi a vieții ei înainte de a-i nărui acea bucurie prin actul ei. Și astfel, își promisese că avea să mai trăiască până în clipa când va fi sigură că blonda își găsise fericirea, ca mai apoi să pornească și ea pe drumul eternității pentru a-l regăsi pe el, fericirea ei. Iar până avea a-l reîntâlni, Mira își găsea urma acelui sentiment în retrăirea trecutului prin intermediul amintirilor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aaron, care se trezise mai devreme decât ea, se îndreptase imediat înspre baie pentru a face un duș. Nu își putea explica acest impuls, dar totuși în secunda în care intrase în cabina de duș, tot ceea ce se întâmplase cu o seară în urmă îi provocase o dorință arzătoare, incontrolabilă. Și-o amintea pe Mira, dezbrăcată de rețineri și dornică de a-i oferi lui totul, doar în lenjeria intimă albă, ce fusese singurul blocaj dintre ei. Momentul în care o văzuse acolo, lângă el, și renunțând astfel la impulsul de a-l îndepărta, înțelesese că nu mai avea cale de scăpare. Conștientizase că, în timp ce sufletul tinerei era pur și inocent, trupul ei își dorea mult mai multe decât se întâmplaseră în acea seară.
