ESMIL & SOK - Slăbiciunea Mea Ești Tu #2

O clasă înaripată

Esmil

Am trecut printr-o adevărată cataclisme, am traversat teritoriul lupilor în plină iarnă, cu vulpi pe urmele noastre, am supraviețuit unor condiții cu mult mai precare decât oricare dintre cei ce se aflau în sala asta și-ar fi putut imagina.

Cred.

Îmi întind din nou mâna spre mânerul ușii, care pare atât de nou, încât de nu ar fi fost plin de praf și cu doi păianjeni balansând-se de pe el, aș fi zis că tocmai ce a fost plasat. Arunc o privire deasupra mea, acolo unde zidul care despărțea holul pe care stăteam de clasa unde trebuia să ajung, nu atingea tavanul. Dacă aș fi avut aripi aș fi putut zbura direct peste zid și ajunge în clasă. Preferabil înainte de începerea orelor.

Puteam să aud vocea profesorului în sală. Eram singur pe hol. Ce-i drept, nu am cerut să fiu înscris într-o academie, nu am cerut nimic din toate acestea, dar aparent nu asta pare să fie deviza după care funcționează lucrurile între kalu. Ca și în Saor, faci ce îți comandă mai marele tău, în cazul meu, Favoritul unui întreg regat de păsări gata să-mi ciugulească ochii din cap dacă le-aș înjunghia favoritul din greșeală. Accidente se întâmplă.

Nu! Nu am să mă las călcat în picioare de niște creaturi care se cred buricul cerului. Insuflu și strâng mânerul. Îl împing. Nimic. Îl trag. Nimic. Ușa era blocată? Asta era mai jenant decât aș fi crezut. Împing din nou.

Vocea profesorului nu se mai aude pe fundal. Trag mai tare de mâner. Dintr-o dată, ușa se deschide. Mă dau în spate la timp, cât să evit o ciocnire cu—ahh

--Stăpâne?

Îmi simt obrajii arzând de cum am lăsat cuvântul acela blestemat să-mi iasă pe gură. Doar i-am spus că nu-i sunt servitor, iar acum ce făceam?! Îl denumeam ,,stăpâne"??

Aceeași față, același păr, dar ochii, ochii nu mințeau și ei vorbeau despre altcineva. Erau mai calzi, mai blânzi, mai primitori. Un zâmbet liber îi încolțește urmând să-i înflorească pe întreaga față.

Se auzeau șușoteli. Puteam să bănuiesc cum un amfiteatru întreg era pe marginea scaunelor, așteptând să vadă ce-l ține pe profesorul lor ocupat.

--Nu, chiar, fratele. Profesorul Sovian, te rog, intră.

Îmi face semn cu mâna să intru, cu cealaltă încă ține mânerul ușii. Intru, atent să-mi mențin privirea oriunde, dar nu pe mulțimea de pene și aripi vizibilă din colțul ochiului.

--Voi ruga pe cineva să ungă balamalele.

Mergea nespus faptul că eram singurul care avea să se folosească de acea ușă. Cu fiecare pas pe care îl urcam în amfiteatru simțeam atenția celorlalți, o greutate în sine pe spatele meu fără aripi.

--Bun.

Reia profesorul ștergându-și palmele una de alta. Își învârte încheietura și culege o bucată de cretă din maldărul colorat adunat pe un colț al catedrei. Se întoarce spre tabla imensă, plină de –cercuri?

--Calculele care se fac privesc linia stelelor și tiparele care se vor forma de-a lungul unui întreg an. Împărțirea în patru, poate v-ați întrebat de ce chiar numărul acesta, se explică din moment ce discutăm despre patru poziții distincte pe care ajunge pământul să le ia față de soare.

--Împărțirea este dată de zeul Soare.

O fată, în al treilea rând, păr foarte scurt, aproape cheală, ridicase un deget, cât să semnaleze într-un amfiteatru plin, cine luase cuvântul.

Profesorul făcuse o grimasă

--Nu vreau să aducem acest subiect în discuție.

Murmure în sală. În rest, o bună parte erau aplecați peste caietele și foile lor, luând notițe de parcă se terminau zilele. Mă plecasem peste bancă să trag o privire. Copiau desenele, cercurile.

--În fine, vorbeam de cele patru împărțiri, împărțiri, care apropo, își au o potrivire și în viața regatului nostru.

--Împărțirea în case.

De data asta răspunseseră mai mulți, într-un aproape cor.

Profesorul dădu din cap aprobator.

--Foc, Pământ, Apă și Aer. Împărțirea se face în funcție de data în care ați eclozat din ou. Dacă nu am avea datele astea precise, și arătase spre tablă într-o gesticulație largă, nu ar fi fost posibil să se știe căreia case ați fi aparținut.

Idee care pare înspăimântătoare, după reacția câtorva înaripați ce aproape că tremură.

--Ca câinii.

Șoapte, de undeva venea. Da, ar fi fost ca lupii, ar fi trebuit să se împartă în familii, ce tragic pentru ei, ce să spun! Mi se părea demențială împărțirea asta. Atât de rece și de lipsită de ceva compasiune. Ca Favoritul. Locul acesta, întreg Py i se potrivea ca mănușă.

--În funcție de această clasare, fiecare pătrime se mai împarte în alte trei bucăți. Distincția în interiorul propriei afiliații, fie ea de aer sau de apă sau de foc, ați zice că nu contează atât de mult, dar.... ei bine, se fac încă studii, nimic nu e bătut în cuie, dar se artă că în funcție de această împărțire, unii posedă anumite abilități, anumite trăsături de personalitate.

Aș fi cerut o foaie și un creion să notez și eu lucrurile astea. Prima dată voiam să fac asta ca să nu ies în evidență pentru că nu aș scrie, de parcă nu ajungea că eram singurul fără aripi de aici; dar acum aș fi vrut să notez pentru că asta părea genul de informație, de cunoaștere care m-ar ajuta să-mi fac mai bine drumul în lumea asta.

La naiba! Dacă aș fi știut de la bun început că ființele astea nu au termeni ca ,,mamă" așa cum îl cunosc lupii sau până și oamenii!! Aș fi încercat altă metodă de abordare ca să-i conving să mă asculte.

Mă uitam cu jind la teancul de foi a kalului de lângă mine. Însă, ce aș fi făcut după aia cu acele foi? Le-aș fi dus cu mine înapoi în temniță? Nu am să-i fac plăcerea asta Favoritului.

Îmi încrucișasem brațele și mă lăsasem pe spătarul scaunului, ascultând în continuare.

//11.06.20 20; 21:19//