Ce s-a intamplat seara trecuta a fost pe de o parte foarte ciudat, pe de alta foarte frumos... romantic. Nu planuisem vreodata sa ajung in acest moment... cel putin nu atat de curand. Ca un cuplu nu eram impreuna decat de o luna si umpic, dar ca prieteni... de jumatate de an si ceva...
M-am trezit si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit imprejur. In multe filme pe care le-am vazut, dimineata, cand ea se scula el era deja plecat, poate nici nu avea sa se mai intoarca... si totusi el e Andy, cu bune cu rele (mai mult rele), ma accepta asa cum sunt.
Am dat sa ma ridic in fund, dar atunci am realizat ca Andy inca nu se trezise. Ma simteam ciudat... sa fiu in pat langa el... fara nimic pe mine. M-am intors si m-am ghemuit cu genunchii la piept. Nu cumva gresisem? Nu cumva ma grabisem cu asta? Nu... stiu... Fiori au inceput sa-mi furnice pielea. Ma simteam vinovata. Dar de ce? Pentru ca facusem ceva care intr-o buna zi avea oricum sa se intample? Nu. Vinovata pentru ca acum aveam ceva pe care trebuia sa-l tin ascuns poate si fata de CC. Daca ar fi aflat Helenna, ar fi spus tuturor si m-ai mult ca sigur as fi ajuns de rasul tuturor (mai mult decat eram acum), desi pot fi sigura ca si ea s-a culcat cu Jeff... si Loren a facut-o (sau cel putin asa se spune) si nu au judecat-o, ba chiar asta a ajutat-o sa devina populara. Nu stiam cum sa ma simt. Imi venea sa plang... dar pentru ce? Mi-am pus mana la gura incercand sa ma pot controla... Un scancet imi scapa... trecand nestingerit prin patura cu care-mi astupasem jumatate de fata. Am ramas nemiscata, sperand ca Andy nu m-a auzit, nu as fi vrut sa-l fac sa se simta prost, sa creada cumva ca ar fi fost vina lui.
Dupa cateva secunde incordate, m-am relaxat crezand ca Andy doarme, inschimb m-am trezit cu el imbratisandu-ma.
"Good morning, sweetheart." mi-a spus, apoi m-a sarutat pe obraz.
"Neata si tie" i-am raspuns, incercand sa ascund faptul ca am dat la soricei.
"Te simti bine?" m-a intrebat, privindu-ma atent.
Un fior mi-a strabatut intreg corpul, dar mi-am dat seama repede ca nu trebuie sa par nici macar umpic speriata de intrebarea lui si asa am reusit sa-mi pastrez firea.
"Da... Mereu am nasul infundat dimineata..." ce-i drept nici nu-l mintisem, doar ca... omisesem cateva detalii mai nesemnicative.
"Bine atunci..." a adaugat apoi si-a frecat fata de gatul meu precum un motan. M-a pufnit rasul.
"Vrei sa-i faci concurenta lui Crow?" am zis amuzata.
"Cine n-ar vrea sa fie in locul meu...?"
"Nu mi-ar ajunge degetele sa-i enumar, nici daca as avea o infinitate..." am comentat, desi stiam ca erau slabe sansele ca el sa ma creada.
"Ei pierd." a spus, apoi s-a ridicat si m-a sarutat usor pe buze (desi de cand eram impreuna, ne sarutasem de mai multe ori, inca aveam fluturi in stomac de fiecare data cand o facea).
M-a strans in brate mai tare ca si cum eu as fi fost ceva de care avea nevoie pentru a supravietui.
"Micul dejun?" intreba el ridicandu-se in capul oaselor, aparent plin de energie.
Sincer, chiar imi era foame, dar nu prea aveam chef propriu zis sa mananc... datorita stresului provocat de spectacol, tulburarea mea alimentara (food disorder) se intorsese cu forte proaspete.
Am ramas tacuta, iar Andy m-a privit mustrator.
"Din nou, Eve, era o intrebare retorica. N-am de gand sa te las sa treci peste cea mai importanta masa a zilei." predica exagerand cu gesticulatia intr-un mod foarte haios (cred ca o facea intentionat... sper).
CITEȘTI
Faithless
FanficLucy a dus o viata oribila, iar cand credea ca nimic nu poate merge mai rau, destinul o contrazicea. La fel cum un curcubeu iese doar dupa furtuna, intr-o zi intalneste total intamplator pe cineva care ii va schimba viata.
