Faithless

The City Where Dreams Are Made Of...

"Good morning, sweetie."m-am trezit citind mesajul primit de la Andy.Putea aceasta zi sa înceapă mai bine? Ei, dar, în fond, nu contează cum începe o zi, ci felul cum se sfârșește, mai ales în viata mea.

Poate ca am mai spus-o și probabil o voi mai zice, eu încă nu cred ca ceea ce trăiesc acum este real, ci visez. Sunt pe un norisor roz in care cele mai neasteptate lucruri se intampla. Poate ca, intr-o zi, totul se va sfarsi, cand eu eu voi pleca la facultate undeva in Europa, iar el se va distra prin culise cu cine stie ce fete... cand nu va mai exista un "noi", un "Andy si Eve" sau un "Andy si Lucy" sau cum vreti voi sa ne mai numiti. Poate fi oricare zi, poate chiar azi... de aceea imi tremura sufletul si-mi ingheata sangele in vene de fiecare data cand primesc un mesaj de la el. Da, il iubesc. Si poate ca acum il iubesc, dar nu stiu ce va simti inima mea maine... poate nici nu va mai bate... si totusi, e acelasi lucru pentru ca daca nu l-as mai avea pe el, viata mea ar fi mai pustie si rece, mai goala. L-am iubit... si inca o fac... inca din prima clipa in care l-am vazut, dar n-am stiut atunci ca inima mea batea ca o nebuna nu pentru ca strainii de care eram inconjurata ma speriau... El nu a fost nici cand un strain pentru inima mea. Sa fii fost oare ochii lui de un albastru cristalin, plini de bunatate si blandete, acea urma de tristete adanc ascunsa, poate nestiuta chiar si de el sau din totdeauna a fost asa? Nu stiu... la fel cum nu am stiut ca atunci a avut loc un coup de foudre perfect.

"Daca o sa-l pierzi?" m-a intrebat intr-o zi Loren si m-a facut sa tresar cand am auzit-o. Nu ma gandisem pana atunci la aceasta posibilitate pentru ca visam la eternitate, la dragostea fara sfarsit. De atunci, insa nu-mi puteam scoate din minte aceasta intrebare stupida. "Oamenii vin si pleaca, iar, in final, voi ramane doar eu cu mine insami."mi-am zis. "Eternitatea nu exista in viata!"continuam pregatindu-ma mental pentru un iminent sfarsit de relatie, dar cu cat incercam sa-mi alung aceste ganduri, cu atat realizam mai mult cat sunt de neinsemnata. Ca el e departe, ca intr-o zi poate intre noi vor fi si mai multi kilometrii, dar nu, distanta nu conteaza... si totusi , eu nu ma voi ridica niciodata la standardele lui, voi fi mereu fata credula si prostovana care tot intra in belele... "I love you Eve and I will never let you down again." imi sunau constant cuvintele lui in minte, in special atunci cand ma simteam un nimic.

"'Morning."i-am raspuns rasufland usurata. Si cu toate ca de fiecare data ma speriam, tot de atatea ori simteam fluturi in stomac si fiori imi strabateau corpul ori de cate ori aveam in minte imaginea inbratisarilor noastre. Adevarul e ca sunt sigura ca fiecare fibra din corpul meu il iubeste si am stiut asta din prima clipa, doar ca mi-a fost teama sa recunosc. Eram... si inca sunt gata sa mor pentru el,sa mor cu el...ca Juliet pentru Romeo.

M-am dat jos din pat si m-am dus la baie. M-am privit in oglinda. Cand m-am vopsit roscata, imi zisesem ca in sfarsit ma definea ceva, dar nu am realizat ca abia atunci ma instrainasem, ca devenisem o cu totul alta persoana si ca abia acum sunt eu cea adevarata. Mi-am permis indrazneala sa zambesc din coltul gurii. Poate pentru prima data dupa mult timp eram multumita de propria-mi reflexie... pret de o clipita am vazut-o pe ea... pe Eve... nu! Pe Lucy. Am vazut ca prin ochii lui, am realizat ca nu sunt chiar un monstru asa cum ma consideram pana atunci, pot fi si frumoasa... si asta doar pentru ca in sfarsit aveam incredere, putina, dar aveam incredere in mine. Sa fie el schimbarea pe care am cautat-o in tot acest timp? Sa fie el cel care putea da culoare lumii mele cenusii... cel care avea sa-mi readuca sufletul trist si ratacit inapoi... cel care avea sa ma reconstruiasca, sa ma reintregeasca chiar daca unele bucati s-au pierdut in neant? Si asta doar printr-o simpla privire?... Atunci, in culise... a fost mai mult decat dragoste la prima vedere... a fost ca si cum as fi renascut ca o pasare Phoenix, doar ca el a facut flacara care a declansat totul... "Daca o sa-l pierd... voi pierde toate astea? Sau mai voi prabusi mai jos de atat?".Am deschis dulapiorul si intr-un colt am vazut o sclipire metalica. Am luat lama cu gandul sa o arunc, dar m-am razgandit si am sfarsit prin a o pastra pentru a rezista tentatiei avand inspita in fata ochilor in fecare clipa.