De ce râvnește omul la ce nu e al său?
Îl taie, îl zdrobește, dar nu îi pare rău.
Lucește oare? E îmbietoare?
I-aduce satisfacție chiar atât de mare?
Sărac să fii și să râvnești,
Căci n-ai de unde scoate.
Bogat să fii și să aduci,
De unde-o slugă face.
Râvna, în ce parte e mai veninoasă?
E din inimă sau din mâna întinsă?
Râvnește, copile, cu inima curată!
La jucării și dulciuri, la fructe și atenție
Căci la ce râvnește omul mare...
Nu-i totdeauna o sfântă alinare.
CITEȘTI
Poezii
ŞiirViața curge în versuri, iar moartea în rime. Odată și odată tot am încercat să scriem poezii. Chiar și din plictiseală. Aici le voi sufla pe ale mele. >
