Legatura dintre doua lumi

Noua

     Doctorul,  saracul parca se si temea de mine.Aici o si citez pe mama "imi crapa obrazul de rusine". Dar...el ca doctor nu ar trebui sa fie speriat adica....nu sunt singura nebuna care face asta...nu? Si totusi de ce sa-mi fie rusine?! Era vorba de Spens, si aceasta cale era cea mai rapida si cea mai eficienta.

   - Da, domnule doctor!

   - Ma scuza-ti ca va intrerup dar , cred ca este necesar sa va anunt ca Spencer a avut parte de un miracol. Nu numai ca a inviat din morti asi putea spune ci si se recupereaza incredibil de repede. O sa-l mai tinem o zi sub observatie dupa puteti sa-l luati acasa.

  - Sunte-ti sigur ca e bine, acum o ora mia-ti spus ca e mort !!

  - Credeti-ma imi calculez bine cuvintele si sunt sigur pe ce zic. Nu de alta dar daca se intampla sa zic vreo eroare medicala cred ca asi ajunge in locul lui pe patul de spital. Imi face cu ochiul , remarcandu-i ironia din glas .Ma scuzati trebuie sa ma intorc la munca o zi buna sa aveti.

  - Si dumneavoastra!

Nici nu iese doctorul bine din salon ca ma napustesc peste Spencer lundul in brate puternic, avand pe fata un zambet cat casa.

  -Ho ușor,  imi zâmbește . Încă am ditai' vânătăile pe tot corpul.

-E lasa , ca nu mori din atât .Deci , fără deci mâine venim sa te luam.

-Waw , Waw , Waw , ai spus "venim" mâine am treaba !

-Nu mai ai !

-Ba sunt sigur ca mai am !

-Nup, nu mai ai . O sa vi cu mine sa-l luam pe Spencer acasă.

-Are rost sa te contrazic?

-Nup! spun eu accentuând "p"-ul.

-Stai stai stai!!!! Il aud pe Spens comentând. Cum adică îl luam pe Spencer "acasa"

- Da! Doar ce credeai ca te voi duce la tine acasă știind ca locuiești singur. Nu, Doamne ferește  tre' sa am grija de tine și sa te răsfăț . Îl iau jucăuș de nas .

-Am eu niște idei de cum sa mă răsfeți! spune și mă sărută scurt pe buze.

-Ba nu, nu ai! Se aude vocea lui Mike

- De când te-ai transformat în fratele protectiv?! Il intreb

-....da ai dreptate oare ce m-a apucat. Cat e ceasul?,Clar mi-e somn!

-09:00

- Frate, suntem aici de la 04:00! Zice Mike

-Ar trebui sa mergi sa te odihnesti zâna , esti extenuata! îmi spune Spencer uitandu-se adâncă în ochii mei .

-Daaa , în sfârșit cineva vine cu o idee geniala . Mulțumesc amigo , știam eu de ce te-am ales cel mai bun prieten !

  Se comporta ca un copil mic! Nu ca asi avea o problema cu a fi copilăros , eu personal sunt o fire foarte copilarasa dar totuși era prea prea. Pe de o parte îl înțeleg e cu mine de mai bine de 5  ore în spital.

  - Bine hai sa mergem , fac un dus și mă întorc eu singura . Tu poți sa dormi pana când prinzi pânze de păianjen .

- Mulțumesc , hai !!!

Il sarut pe Spencer de la revedere și mă îndrept cu Mike spre ieșirea din spital . În drum spre casa Michael vorbea despre...sincer nu știu despre ce vorbea . Mai scoteam un "aha" din când în când .

Acasă nici nu intru bine și bine inteles  ca Em se napusteste asupra mea cum fără de obicei.

   - Unde naiba ai fost !?