Legatura dintre doua lumi

Treisprezece

 

      Pe bune acum , te saturi la un moment dat de amenințări cu cuțite. Pana la urma ce i-am făcut eu? Sa își amenințe rivala de moarte , nu pe mine. Gata deja nervi mei erau la limita . Oficial urăsc varcolacii...Bine Kyle face o excepție.

   -Rachel dăi drumul fetii, nu ti-o greșit cu nimic.Spune Amanda fără pic de emoție în glas. Cică mama.

  -O ba da mi-a facut , și încă câte . Datorita ei ultimi 16 ani din viață mi i-am petrecut intr-un continu stres si oboseala .

-Sti foarte bine ca dacă o omori, va sta inconștiență cam câteva ore datorita sângelui meu și a lui Philip care îi trece prin vene .

-Da dar mai știu și ca dacă o supun la ritualul elementelor pot sa-i omor spiritul și astfel moartea ai va fi lenta și dureroasa .

   -O gata ,m-am saturat sa tot vorbiți voi de moartea mea , așa ca du-te dracu cucoana și nu mă mai amenita pe mine cu cuțitul ăsta împuțit.

   La nervi , dau cu capul în spate în așa fel încât s-o lovesc pe Rachel și din cauza lovituri slăbește strânsoarea și eu mă pot strecura pe sub brațele ei .

 

     -Prindeti-o ! Urla Rachel la lupi care erau in jurul ei .

  Din instinct fug spre pădure sperând pentru prima oară în viața sa mă pierd.

  Alergam printre copaci cât mă tineau picioarele . Rachel cu încă doi "oameni" de-a ei mă ajungea din urma.Pana când reușesc sa mă afund mai adânc în pădure ascunzându-ma după un stejar gros.  Nu departe de acest stejar în dreapta era o ditamai râpa.

   Inima îmi bătea cu putere și deabia mă mai țineam pe picioare .Vreau acasă în patul meu cald și confortabil. Ma lăsasem sa cad pe pământul tare cu spatele sprijinit de arbore. Eram slaba , mi-era frica, deși am un comportament ușor distrat și ironic , mi-e foarte frica .

     Când deodată cineva îmi acoperă gura cu mana și îmi face semn sa tac . Grozav alta persoana necunoscuta care sigur mă cunoaște pe mine . Nu mai puteam avea încredere în nimeni, toata lumea era invaluita în mister . Așa ca am început sa dau cu pumni  și cu picioarele în el.

   -Ho nebuno , vrei sa ajungi frigăruie . Ca ăsta vrea Rachel de la tine  . Ma anunță enervat....tipul .

  -Poi nu asi mai fi așa "nebuna" dacă mi-ai spune cine ești și nu mi-ai pune mama la gura .

  -Sunt Louis , o cunoștință de familie . Sunt aici sa te aduc acasă .

-Chiar mi-e frica de ceea ce poți înțelege tu prin "acasa".

-Deci nu vi cu mine ?!

-Nu !

 

-Am vreo șansă să te conving !

-Nu, nu ai! Se aude o voce din spatele meu . O voce foarte cunoscuta.

   Când mă întorc lacrimile de fericire aproape ca îmi inunda fata . Era Spencer.

  -Acestei fete odată ce i s-a băgat ceva în minte nu o mai poti convinge de contrariu. E la fel de încăpățânata ca un catâr .

   Nu m-am putut abtine și i-am sărit în brațe . Ma tine strâns , de parca iar fi frica sa nu mă piardă . Mi-a fost așa dor de el , parcă trecuse o veșnicie de când nu îl mai ținuse în brațe.

   El se desprinde din îmbrățișare și îmi cuprinde fata în palmele lui.

  -Trebuie sa te scoatem de aici . Stai liniștită o sa fiu cu tine mereu dar dacă se intampla ceva vreau sa ai încredere deplina în Louis .

  La auzul cuvintelor lui , cu o privire de copil dau afirmativ din cap .

  -Hai sa plecam ....zice Louis

   -Nu chiar asa de repede! Nu iar vocea aia, nu nu nu!

   -A ce simpatic, păcat ca trebuie sa stricam aceasta reuniune. Spune Rachel cu un zambet malefic pe fata .

   -Aduceți vampiri !

Din părea stanga a paduri apar niște matahale care îi tineau pe Sophie , Amanda și încă un tip .

   -Deci micuța Kath ....am de gând sa îi provoc mamei tale cea mai crunta durere pe care ar putea-o suporta. Și am nevoie de ajutorul tău pentru asta .

  Se apropia de mine cu pasi lenți dar siguri .

  -Nu te apropia! O amenință Spencer.

  -Vlad , scăpăm te rog de pacoste asta

În secunda următoare un tip de napusteste asupra lui Spencer si îl pune la pământ .

  -Deci unde rămăseserăm ...a da  și am nevoie de ajutorul tău .

  Cu cât ea avansa mai mult spre mine cu atât eu mă indepartam mai mult facand pași în spatele meu .O vai, eu mergem fix spre râpă ...foarte inteligent Kath , foarte inteligent .

   -Hopa , se pare ca nu ma îi unde sa mergi . Ma anunță Rachel de parca eu nu observam asta .

  -Las-o în pace ști ca nu poate mur....Se aude vocea Amandei dar Rachel îi taie fraza .

-Da da, dar dacă îi se pierde trupul sau se îneacă și ajunge pe fundul mari poate sta intr-o transa pana când o scoate sau o găsește cineva!

    Adio păpușă,scuza-ma ca n-am putut sa te supun arsului pe rug dar cred ca e mai copleșitor pentru Amanda dacă te vede murind fără ca ea sa poate sa facă ceva .

-Nuuuuu!! Se aude strigatul Amandei și al lui Spencer odată ce Rachel îmi da brânci și cad în prăpastie .

   Din perspectiva lui Ashton 

Nu îmi venea sa cred ca în astfel de mod am pierdut-o pe Kath . Nu era posibil . Eram mai nervos ca niciodată , când ea a căzut o parte din mine a plecat cu ea . Și asta nu ar fi trebuit sa se întâmple . Ea nu trebuia sa moara așa și eu nu trebuia sa mă îndrăgostesc de fata Amandei .Dar s-a intamplat . Desi nu i-am spus ca o iubesc asta era ceea ce simpt pentru ea, "iubire" Dar mi-era prea teama sa recunosc . Și acum când știu ca nu mai pot sa o văd și sa-i spun asta ...mă omora pe dinăuntru .Fără sa îmi dau seama o lacrima mi s-a prins pe obraz . Nu îmi venea sa cred ca eu chiar am lăsat acea lacrima sa cada.

   Lupul acela încă mă tinea strâns de maini la spate în timp ce eu îmi indreptam privirea către Amanda, iar din cauza furiei ochii i se făcuseră roși și respira repede.

   Dintr-o data , a sărit din strânsoare vârcolacilor și s-a napustit asupra lor infigandu-si colți în ei .

   Sophie și Paul se luptau desemnea cu niște vârcolaci de-ai lui Rachel .Iar pe Louis nu îi vedeam pe nicăieri  . Am auzit un fel de lovitura iar lupul care mă ținea  a căzut lat . Louis îi lovise cu o ditamai bâta .

   Ii fac un semn de mulțumesc și o observ pe Amanda care se îndrepta spre Rachel foarte dar foarte nervoasa.  Nu am mai văzut-o pe Amanda așa niciodată .

  -Asta, asta e senzația pe care am vrut sa ti-o provoc . Durerea , neputința , furia pe care o simți atunci când îți vezi copilul mort.....Acum scuza-ma trebuie sa dispar dar nu-ti fa griji războiul nostru nu s-a terminat . Asta pana nu te văd moarta precum fata ta .

  Când Amanda a vrut sa se napustesca asupra lui Rachel , aceasta s-a transformat în lup și a dispărut în pădure .

  Desi noi ceilalți scăpaseram cu viața , persoana cea mai importanta dispăruse și cu ea orice urma de fericire.

    Ma indept spre prăpastie și cad în genunchi pe marginea ei .

  -O s-o omor cu mana mea pe Rachel .Spun și îmi încordeaz pumni.

  Bună !!! Uite ca am postat și eu un nou capitol ,sper sa fie pe placul vostru . Nu uitați sa lăsai un vot sau un comentariudacă va placut si va placeîn continuare cartea . Pupici :* :* :*