Cafeaua ta, iubire!

O slujbă nouă si o rivală veche

         Sunt trează de ceva timp... de fapt nu prea am dormit aseară. Am prea multe emoții pentru că astăzi încep cu adevărat noua mea viața. Astăzi este prima zi la noul loc de munca. Sunt nerăbdătoare sa plec de acasă așa că am pregătit cafeaua din timp.

        Zgomotul de la expresor a treazit-o pe colega mea de apartament... sau mai bine zis a făcut-o să se ridice din pat pentru a merge prin casa ca o somnambulă.

- Wowww ... miroase a cafea! Deja ești cea mai buna colegă!  spune Ana în timp ce ia ceașca de cafea.

- E bestiala cafeaua! Sincer mă mulțumeam cu orice fel de cafea, dar asta este cea mai buna cafea pe care am băut-o vreodată în viața mea... Promite-mi că o să faci în fiecare dimineață cafeaua!  Se pare că și-a făcut efectul scontat deoarece a fost gata foarte repede și mereu cu zâmbetul pe buze.

- Ai emoții?  mă privește ea zâmbind în timp coboram spre mașină . Știe deja răspunsul, dar vrea să mă încurajeze.

- Oricum ești mai norocoasă decât mine, eu nu cunoșteam pe nimeni, iar tu mă cunoști pe mine adică cunoști pe toată lumea. O sa îți spun tot ce trebuie să știi și o sa vezi că o sa fie mai bine decât prima zi la școală. Exact așa mă simțeam, ca o puștoaică în prima zi de școală.

- Mă bucur! Poate așa nu ajung din prima zi în birou directorului pentru a fi trasă de urechi.

- Cu siguranță nu vei ajunge!  râde la gluma mea și pornim spre muncă.
Trebuie să recunosc, deși vorbește mult, drumul a fost plăcut și ea chiar știe totul.

- Pe colegele tale de birou le știu doar din vedere. Nu ies prea des la țigară sau în pauza și tot timpul sunt... nu știu cum să spun... dar oricum sunt foarte serioase și  parcă nu au timp nici de zâmbit. Îmi spune Ana.

-Vezi să nu mă lași să ajung ca ele!  Mie îmi place să râd.  Încerc să îmi ascund îngrijorarea că voi găsi la birou altceva față de ce îmi doresc. Nu îmi place să lucrez într-o atmosfera atât de sumbră.

- Ema, promit pe tot ce am eu mai scump că nu o să te las să te transformi într-un șoarece de birou! Dacă va fi nevoie voi veni și te voi lua cu forța în pauza de masă! Iar dacă nu o să mai râzi, jur că o să te și bat dacă va fi nevoie, orice numai să nu renunți la acest zâmbet minunat. Deși Ana râde acum, o parte din mine chiar crede că ea este în stare de toate acestea și sincer chiar mă bucur, am nevoie de o prietena ca ea.

- În această minunata clădire își are sediul compania Revial.  Îmi arată o clădire de 10 etaje din sticlă cu o arhitectura moderna. Aceasta este o clădire care impune respect și te simți mândru că lucrezi aici. În fața ei, la întrare este o mulțime de oameni grăbită sa nu întârzie la muncă. La cele patru lifturi așteaptă mereu cineva  să intre. Îi fac semn Anei ca nu ne grăbim, așa că încetinește pasul după mine.

        Lângă noi se aud niște femei chicotind. Întorc privirea și observ motivul veseliei lor, tocmai le-a salutat un bărbat brunet, extrem de atrăgător care doar zâmbind a reușit să topească inimile tuturor femeilor din jur. Are șarm nu glumă.

-El este Tim. Este... fermecător...
Se pare că a topit și inima ei.

- Ce pot spune mai mult decât că este brunet cu niște ochii albaștri superbi. Corpul lui chiar arată așa cum îți imaginezi tu, plin de pătrățele și mușchi ... Arată super bine. Oftează încet Ana și am o vagă presimțire că în mintea ei derulează filme cu ei doi.

- Chiar arata bine!  M-a prins și pe mine în vraja lui.

- Și întotdeauna are cuvintele la el și vorbește în așa fel încât te simți deosebită.

- Dacă face așa cu toate fetele atunci nu mai ești deosebită. Mă trezesc eu din visare.

- Și cu tine acum...  Replică Ana.

- Vreau să fiu specială pentru iubitul meu. Să se comporte altfel cu mine față de restul fetelor.

- Draga mea, pentru Tim el este special... Începem sa râdem .

- Eu sunt specială și îmi trebuie ceva mai mult decât niște replici frumoase pe care le aruncă tuturor femeilor pentru a mă f.. avea.  Ana a pufnit iar în râs.

- Ema îmi placi și mai mult acum.

- Păi.. Nu merge pe metoda primul venit primul servit. Să muncească...

       Toată buna dispoziție a dispărut într-o secundă. Clipa în care am văzut-o pe ea. O brunetă cochetă cu forme apetisante și un zâmbet care înnebunește orice bărbat. Ea este persoana pe care o urăsc cel mai mult, Ava.

- Cine este domnișoara care îl salută?  Aștept răspunsul cu sufletul la gură, ceva din mine încă speră să fie altcineva.

- Ea este Ava. Zeița Ava! Pe cât este de frumoasă pe atât este de rea. Și crede-mă că știu asta... este colegă mea... Sau mai bine zis un fel de șefă mea, ea nu este  egală cu mine. Să te ferești de ea!  Nu o să mă feresc de ea, o să o distrug. Poate așa o să dispară din viața mea, dar nu azi.

       Astăzi vreau să descopăr terenul pe care vom juca, compania Revial și de data aceasta voi aștepta și voi ataca atunci când sunt foarte bine pregătită.

-Hai sa așteptăm să urce ei, urcăm cu următorul. Îi spun discret în timp ce o trag pe Ana un pic cât să nu urcăm în lift.

       Ea este de acord până când se schimbă la fața și mă trage în lift. Nu înțeleg ce se întâmplă. De ce s-a panicat așa? Încerc să o întreb, dar mă strânge de mână ca să tac. Se uită cu ochii ei mari la mine încercand să îmi arate pe cineva, dar nu văd nimic. Am fost trasă oarecum cu forța și nu am o poziție prea bună, de fapt stau înghesuită și lipita de Ana într-un colț.

       Liftul ajunge la etajul meu și trebuie să cobor. Mă uit în jurul meu ca să îmi fac loc să cobor. Acum am observat-o pe Ava lângă Tim și încă un bărbat care are o cafea în mână... Doamne sunt rea, știu... Iartă-mă! Nu am putut să opresc micul drăcușor din mine și am făcut-o... Am dat peste mâna bărbatul pentru a vărsa cafeaua pe ea. Din urma mea se aude Ava țipând. Sigur s-a pătat. Super!

      Știu că este nimica toată, dar trebuia să o fac... Doar îmi stricase ziua și trebuia să o repar. Acum ziua mea o să fie din nou frumoasă.