Cafeaua ta, iubire!

Rochia

David

M-a pus mult pe gânduri discuția cu dl Brown. Analizand un pic comportamentul Emei pare a fi mai mult geloasă, ea chiar simte ceva pentru mine.

Sigur pe Ava o urăște din tot sufletul. Oare de ce? Nu pare a fi o simplă gelozie, ci o dispută mai veche. Dar ce i-ar fi putut face Ava? I-a furat vreun iubit? Cred că asta este! O să aflu când o să mă întâlnesc cu ea. Acum vreau să văd ce face. Să o linistesc că nu are motiv de gelozie, dar să mă lase sa ii explic. Și vreau să îi aud vocea.

Iau telefonul și o sun. Nu răspunde. Trebuia sa ma aștept la asta. Insist si o sun din nou. Nimic. După câteva momente primesc un mesaj "Nu pot vorbi acum. Sunt ocupată." Trebuia să mă aștept și la asta. Cum eu nu am putut vorbi cu ea, nu poate nici ea acum. Stiu ca vrea doar să se răzbune și să fie orgolioasă, așa că o întreb "Cu ce ești ocupată?". Pentru că îi anticipez minciuna îi trimit încă un mesaj "Știu că nu ești la muncă." Nu eram sigur că nu este la muncă, dar la cat o cunosc pe Ema sigur nu ar putea munci cand era așa supărată și am zis sa încerc.

Timpul pare nemilos acum. Nu știu de ce dar nu se grăbește să treacă. Pare o eternitate pentru mine cele câteva minute de așteptare. Reușesc să ajung la mașină, dar nu mă grăbesc să plec, aștept. După atâtea minute de tortură vine și mesajul. Spre surprinderea mea este o poză cu ea. Arată superb. Deși nu o caracterizează să facă poze în oglinda ca toate domnișoarele ce își pierd nopțile prin cluburi. Cunosc bine acea categorie de femei și sigur Ema nu face parte din ea.

Rochia asta roșie, mulata pe ea, urlă sa fie dată jos. Decolteul ei dezvăluie prea mult sânii rotunzi de care îmi este dor să îi sărut, iar rochia se termina prea repede sub fundul ei bombat și îi arată picioarele în toată frumusețea lor . Înnebunesc când o vad așa. Arată superb! Simt sângele cum fierbe în mine, îmi doresc să fie a mea, să o sărut, să o ating... Sa fie a mea încă o noapte... Pe cine mint eu, dacă o să mai fie a mea o noapte nu o mai las să plece.

Mă trezesc din visare si văd mesajul "Ma pregătesc să ies in oraș". Într-o secunda ajung din rai in iad. Arunc telefonul și plec.

De unde a luat rochia, de la reduceri? Trebuia redus pretul nu materialul. Rochiei îi lipseste cel mai important lucru : eu. Sper ca idiotul cu care iese să aibe grijă de ea, la cum arată sigur o să se lege cineva de ea.

Ajung în camera. Încerc să o uit. Mă gândesc că un dus rece mă va ajuta. Din păcate apa nu reușește să șteargă gandurile murdare din mintea mea. Apa rece nu a reușeste să stingă focul din corpul meu.

Când ies din dus observ că am un apel ratat. Sper să fie Ema, dar este doar secretara mea.

"- Îmi cer scuze că vă sun la ora asta, dar nu găsesc contractul cu ABC." îmi spune timidă fără să mai apuc să o salut măcar.

"- Este pe birou. Dar ce cauți tu la birou la ora asta? " este destul de târziu si pentru ea care sta de obicei peste program. Oftează.

" - Nu știu cum să vă spun... Dar Ema s-a razbunat pe birou dumneavoastră. Toate hârtiile sunt pe jos si unele patate de cafea și trebuie sa le printez din nou... " simt cum mă enervez și îmi este printe dinți, mai mult mârâit un "Ema".

"-Nu știu ce ați făcut dar ați supărat-o tare." continuă cu jumătate de gură.

"- Eu pe ea?!? Ea ma acuză de tot felul de prostii!" încep să tip la ea.

"- Nu mă interesează, sincer! Dar... Ați găsit în sfârșit o femeie care vă iubește și pe care o iubiți și... Riscați să o pierdeți... "