Cafeaua ta, iubire!

Briosa Mea

         Sunt plină de draci! De ce trebuia să fie el? Îl înjur în gând de mă miră și pe mine repertoriul de înjurături pe care îl știu.

          Păcat de el... are și o voce atât de sexy încât m-am topit doar auzindu-l... oricum vorbea cu iubita lui așa că mai bine mă calmez.

        Pun pariu că vine fugind acum o bombă sexy decupată din revistă... Pardon, ele nu aleargă, ci doar eu după cai verzi pe pereți... Delirez aiurea de la nervi și chiar îmi pare rău că tipi drăguți, buni și liberi nu mai există.

        Ajung la lift apăs butonul și aștept. Ușile liftului se deschid și eu văd roșu în fața ochilor precum un taur nervos. Este ea, Ava, rivala mea cea mai mare.

         Ce se întâmplă astăzi? Soarta este nemiloasă cu mine și mă pune să plătesc greșelile trecutului?

         Încerc sa găsesc o replică plină de răutate, dar ea zâmbește la mine și îmi spune :

- Așteptai pe altcineva? Am reușit doar sa zâmbesc timid în colțul gurii.

-Acum ar trebui să ai o zi mai frumoasă pentru că mai văzut pe mine. Nu - i așa că arat fabulos tunsă așa ? într-adevăr se tunsese 2 milimetri, așa că zâmbesc și intru în lift.

         De când o cunosc are aceeași coafură. Iar nuanța părului cred că este identica cu cea de acum... mulți ani. Nu știu exact cât a trecut, dar știu că durerea din inima mea nu a trecut.

        Întâlnirea de acum cu ea mă face să realizez că ea nu mă recunoaște. Nu știe cine sunt. Deci pot să mă gândesc în tihnă la un plan de răzbunare.

        Apropo de timp... este 12:30. Trebuie să mă duc după cafea. Poate după ce demonul bea licoarea magică se transformă iar în înger.

        Mă îndrept repede spre cafeneaua pe care am văzut-o când am venit la muncă. Este singura pe care o știu, așa că nu am de ales și mă duc țintă spre ea. Deschid ușă și mă bucur că nu este multă lume. Chiar nu am chef să pierd prea mult timp pentru el. Sunt două persoane care servesc, aleg băiatul mai drăguț și aștept cuminte să îmi ia comanda.

-Un expresso dublu cu cafea columbiană, cu spumă de lapte, dar mai puțină și zaharul separat te rog. Ba nu, miere. În timp ce dau comanda zâmbesc  frumos.

         Cunosc multe detalii despre cafea și oamenii care o beau. În tinerețe am lucrat la o cafenea și jocul nostru preferat era să ghicim ce va comanda clientul. Am câștigat de multe ori, sper să câștig și acum.

         Cât durează preparare cafelei observ o brioșa cu ciocolată. Ce poate fi mai bun acum decât o porție mare de calorii cu gust de ciocolata? Așa că o comand.

         O secundă după ce bărbatul pune mâna pe ea și colegul lui vrea să o ia. Deci trebuie să mă lupt pentru ea cu  alt client. Îmi întorc privirea razboinică să vad cine îmi este rivalul și... văd un cap plin cu bucle blonde care abia depășește tejgheaua. Un copil cumpără cafea? Am pierdut clar lupta! Pe lângă faptul că toți din cafeanea se uită la mine ca la cel mai mare criminal, fetița asta are cei mai frumoși ochii căprui pe care i-am văzut vreodată. Și se uită cu ei la mine de mă înmoi toată.

- Renunț la ea! micul îngeraș blond a câștigat.

        Iese înaintea mea așa că o pot urmări liniștită. Nu este cu nimeni. Nici un adult în jurul ei. Este foarte ciudat asta, ca să nu mai spun cât de periculos poate fi.

- Nu ești prea mică pentru cafea? o întreb când o ajung din urmă .

- Da! Și nici cu străinii nu am voie să vorbesc. Dar probabil ți-ai dat seama deja că nu este pentru mine cafeaua , așa că de ce mai întrebi?  îmi răspunde rece, în opoziție cu imaginea angelică de mai devreme. Rămân fără cuvinte. Sunt uimită de modul în care îmi trântește replica asta în față cu atâta tupeu. Am fost și eu așa mică, dar nu eram așa de curajoasă.

- Nu te așteaptă nimeni? Ești singură?   insist pentru că sunt curioasă să văd ce părinte iresponsabil își trimite  singură fetița  de doar 7 ani să îi ia cafea. Cum poți să lași singur un copil? Pe deasupra mai este și superbă cu părul ei blond  cârlionțat.

- În primul rând eu sunt Izzy. Tu cine ești? are dreptate ar trebui să facem cunoștință mai întâi.

- Ema.

- Acum că nu îmi mai ești străină putem vorbi. îmi aduce un zâmbet pe față instant. Chiar este deșteaptă!

- Nu am nevoie de bonă sunt mare. Mă descurc și singură să știi! De multe ori bona mă încurcă mai mult. Și în plus domnișoarele nu au bone! Dar tu câți ani ai?

- 28!

- Lucrezi în clădirea aceasta? și îmi arată clădirea mea de birouri.

- Da! Ești foarte curioasă ! " îi spun în timp ce ridic o sprinceană.

- Este bine să știi cât mai multe lucruri despre orice și oricine. Îmi pare rău că ți-am luat brioșa, dar îți pot da jumătate, se așează pe o bancă și vrea să o rupă.

- Nu vreau! Mănânc-o tu!

- Oricum îngrașă... mă uit la ea urât, iar ea își dă seama de greșeală și completează  tu nu ești grasă, ai doar forme atât!

          Cineva ar trebui să o învețe pe Izzy că nu este frumos să spui asta unei femei.

-Dar ești frumoasă! Foarte frumoasă!   aș spune că vrea să îndulcească situația după ce a văzut că m-am supărat, dar pare atât de sinceră încât o cred. Oricum nu pot să fiu supărată pe cineva atât de dulce.

         Mă uit la chipul ei angelic alb ca laptele înconjurat de bucle aurii și simt o căldură în sufletul meu. Ochii căprui sunt calzi, dar veseli în același timp. Are ceva în privirea ei care mă prinde și nu îmi dă drumul de parcă sunt hipnotizată.  Observ o buclă rebelă. O iau și o prind la locul ei în clama, apoi o sărut pe creștet. Ea îmi zâmbește și mai dulce și mă ia în brate.

- Nu știu de ce, dar îmi ești tare dragă. Nu vrei să fii mama mea? am înghețat.

          Mie nu îmi plac copii în general și cererea asta a venit ca un fulger. Sincer nu înțeleg de ce am sărutat-o pe creștet. Are ceva care ma face sa o țin în brațe și să o pupaces conținu, cred că este o chimie ceva între noi. Dar ce s-a întâmplat acum este mult prea mult.

- Sigur mama ta este și mai drăguță. Cred că mama ta s-ar supăra dacă te-ar auzi.  o spun cu regret în voce. Mi-ar plăcea să am așa o fetița.

- Mama mea a murit! se ridică și fuge în clădire.

          Îmi pare rău pentru ea. Este la vârsta la care chiar are nevoie de o mamă, dar... nu poate oricine să îi fie mamă.

        Oare la cine se duce? La tatăl ei? Văd că portalul o cunoaște. De fapt acum realizez că el ne urmărea și un domn dintr-o mașina, cred ca este șoferul ei. Deci nu are bonă, dar are șofer. Super! Toate astea mă fac să mă  întreb cine este micuță?