Capitol 13

275 10 0
                                    

Deschid ochi si le vad pe Jessica si Vivianne langa mine.

“Ce faceti? Am adormit, cat e ceasu’?”

“E 7, s-a intunecat. Cum te simti” Jessica el la calculator, vorbeste cu Scott. Vivianne sta langa mine intinsa in pat, pare somnoroasa au obosit si ele

“Ma doare capul, imi explodeaza. Sunteti obosite, duceti-va acasa, e tarziu”

“Da da, nu plecam nicaieri am anuntat deja ca ramanem la tine peste noapte!” chiar nu stiu ce as face daca as ramane singura, probabil ca as plange toata noaptea.

“Multumesc, va iubesc!” imi aduc aminte de momentul in care Adam mi-a spus asta si ma trece un fior, imaginea aceea imi trece prin fata ochilor.

“Cand vin parintii tai?”

“La sfarsitu saptamanii! Mai am cateva zile sa imi revin.” Se aude soneria, ma ridic din pat si pornesc sa ies din camera.

“Stai raspund eu!”

“Nu stai acolo, oricum merg sa beau si apa sunt putin ametita, iau un calmant.’’ Cobor scarile sprijinandu-ma de balustrada. Ajung la usa si o deschid. Vad ochii albastri si ii evit. Dau sa inchid usa dar Adam ma impiediecica. “Pleaca!”

“Doar un minut, te rog!” ma indepartez cativa pasi impleticindu-ma si il las sa intre in casa. “Esti bine?”

“Da! Spune nu am timp sa stau la taclale!”ii evit privirea. Ametesc din ce in ce mai rau si ma sprijin de perete.

“Loris, scuze! Nu am facut nimic doar...” Fetele coboara scarile dar nu vin in hol intra in bucatarie. “Doar am pupat-o pe obraz si...” mai spune ceva dar restul propozitiei nu il mai aud. Urechile mi se infunda si vad negru in fata ochilor. Picioarele mi ne inmoaie si cad. Adam se arunca langa mine si ma ia de maini. “Loris! Loris!” simt o usturime in obraji dar doar atat nu mai simt nimic, nu mai aud nimic, nu mai vad nimic.

Infinite love the two blue eyesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum