Infinite love the two blue eyes

Capitol 20

   Seara se termina si Adam ma duce acasa. Odata ajunsi in fata casei ne uitam unul la altul.

"A fost super! Multumesc!" ii spun lui Adam

"Si eu iti multumesc , fara tine seara nu ar fi fost asa.!" ma ia de mijloc si ma ridica in brate. Ma saruta pe obraz si dupa pe buze. " Trebuie, sa plec, te las sa dormi. nu vreau sa te obosesc."

"Mai stai putin, hai pana in casa."

"Nu mai vin, o sa se supere parintii tai."

"Nu se supara nimeni. Doar putin mai stai. Te rog!"

"Ok." 

Mergem in camera mea si ne asezam pe pat. Ma apropii de el si narile mi se umpu de mirosul lui. Buzele lui se aseaza cald peste gura me intredeschisa. Ii simt muscatura fina a dintilor lui care se alinta pe buzele mele.  Ma atinge pe mana iar pelea lui fierbinte care, ca intr-un dans salbatic si pasional ma alina minute intregi. Adam imi saruta delicios si lung buzele. Limba delicata si moale incepe sa ma sarute prelung si intim, prinzandu-i corpul intre picioare. Ma saruta neincetat timp de zeci de minute. Se opreste . Isi pune capul pe umarul meu.

"Te iubesc!" ma uit la el cat de frumos e si cat de sincer imi sopteste cuvintel.

"Si eu te iubesc!"

Ma lasa pe pat isi da jacheta jos si se pune pe parna langa mine. Stam ceva timp in tacere uitandu-ne unul la altul.

"Adam, scoala o sa se termine in curand! Ce o sa facem?"

"Ce vrei sa spu?"

"Eu am vist de mica sa dau la jurnalism in New York. Astae visulmeu, nu o sa renunt la el. Tu unde o sa mergi?"

"O sa raman aici ai mei nu au posibilitatea sa imi dea atatia bani." tacerea se asterne peste camera mea.

"Ce o sa facem?"

"Nimic! Tu o sa mergi la facultatea din York iar eu o sa raman aici!"

"Nu!"

"Nu avem ce face, eu nu vreau sa iti ruinez viitorul." ma ridic in fund si ma uit la el

"Ba o sa mergi cu mine, o sa ne descurcam. Ne angajam si ne intretinem. Tu o sa dai la o facultate pe care ti-o alegi iar eu la jurnalism."

"Nu stiu Loris, chiar trebuie sa ne gandim bine la asta. Nu vreau sa te retin . Nu vreau sa iti fac rau." il iau in brate si incep sa plang, Nu vreau sa il pierd niciodata. Trebuie sa existe o cale.

"Nu vreau sa te pierd, te iubesc! O sa gasim o solutie."

"Bine gata! Nu mai plange, te rog. O sa o rezolvam." Imi sterge lacrimile de pe obraz si ma strange si el in gratele lui puternice. Trece o ora in care stam unul in bratele celuilalt.  "Trebuie sa plec. Te las sa dorm. Nu te mai gandi la asta!"

"Nu te rog, ramai. Dormi cu mine, nu vreau sa iti dau drumul." Pe fatalui apare un zambet si imi da un pupic pe frunte. Ridica capul si ia o patura cu care ne acoperim. Ochii mi se inchid si adorm langa trupul lui ce emana o caldura puternica