Infinite love the two blue eyes

Capitol 22

         Intram in casa. Mama lui Adam e in sufragerie, pe canapea si se uita la TV. Cum ne vede intrand se ridica si vine spre noi.

"Buna ziua!"

"Ce faci mami?"

"Buna copii, nimic ma uitam la televizor. Voi?"

"Am venit sa vad ce faci sa sa ma schimb."

"Hai veniti si asezati-va. Ce faci Loris?"

"Bine, multumesc. Am venit cu Adam sa va mai vad si sa ne mai plimbam putin."

"Chiar ma bucur sa te vad. Chiar vreau sa te cunosc mai bine, Adam petrece foarte mult timp cu tine. Aseara a ramas la tine?" 

"Da am ajuns tarziu si Loris mi-a zis sa raman."  nu spune nimic doar se uita la noi si zambeste.

"Ce ai mai facut ieri?" o intreaba Adam

"Ti-am facut prajitura ta preferata. Haide-ti sa mancati."

"Eu nu vreau doar ce am mancat acasa."

"Bine, atunci mananci de seara."

"Daca ne primiti cu cea mai mare placere." Adam isi da jacheta jos si urca cateva trepte spre camera lui.

"Loris, hai pana la mine in camera mai vorbiti dupa." ma ridic si o iau in directia lui. Intram in camera si dau cu ochii de o imagine cunoscuta. O mai vazusem in acea seara. Ma pun pe pat.

"Da ce e de ce nu m-ai lasat sa mai vorbesc cu mama ta?"

"Asa cum mi-ai spus si tu iti punea o multime de intrebari jenante. Asa stai cu mine si stiu ca nu te jeneaza nimic.

Isi ia o pereche de pantaloni si o bluza suptire din dulap. Isi da tricoul jos. Blugii ii sunt in vine, si ii lasa formele la suprafata. Mainile ii sunt acoperite de muschi. Patratelele ii sunt conturate perfect, as putea sa le trag conturul cu creionul. Unerii ii sunt drepti. Isi da si blugii jos. Acum eu eram persoana care nu mai vazuse aceasta imagine.  Si picioarele ii erau pline de muschi. Ii analizez partea pe jos a picioarelor si urc din ce in ce mai mult. La un moment dat ma opresc. Nu pot sa imi ridic mai mult privirea. Parca spunea ca aici nu e nimic care sa ma jeneze. Stau cateva clipe cu capul in pamant pana isi ia pantaloni pe el. Imi ridic ochii spre umarul lui unde zaresc din nou pana.

"Ce simboliceaza?" il intreb uitandu-me insistent la tatuaj.

"Ce? sat cateva clipe pana sa isi dea seama la ce ma refer. "Pana? Fiecare firicel care o formeaza reprezinta momente din viata mea. Momentele fericite sunt reprezentate prin firicelele din partea stanga si cele rele, mai grele in partea dreapta." in ambele parti avea ceva fire tatuate. Traise multe. "Acum trebuie sa mai imi tatuez una in partea stanga."

"De ce?"

"Pentru ca te-am intalnit pe tine. Si nu doar una, ar fi prea putin, ar trebui sa imi desenez inca atatea. Toate momentele fericite din viata mea adunate la un loc nu fac cat fericirea mea ca te-am intalnit pe tine." Ma ridic de pe pat si ma duc langa el. Il sarut.

"Te iubesc." ma saruta si el si ma strange in brate

"Si eu." stam cateva momente asa si ne despartim.

"Sa mergem, ne asteapta mama jos."