Urletele crimei

Când e singură...

-Danna! Daaaanaaaa!
-Mdeah......
-Da' greu mai răspunzi,fată
-E 4 dimineața în puii mei! Ești sănătoasă?!
-Daa,nuu, ugh.. Știi, vreau să mai rămân aici?
-Ce? De ce? E așa persuasiv Jeff?
-Nu, e genul ăla de persoană terifiată și misterioasă... Și sumbră .. Are o realitate complet diferită față de a nostră. Chiar ar avea nevoie de un prieten.. De-ai știi ce monoton e când vine vorba de o conversație serioasă.
-Păi... Și șobolanul cu 3 capete din camera ta are nevoie de un prieten.
-...Dana!
-Scuze,bine,te acopăr eu câteva zile, oricum mama o să fie plecată cam peste 3 zile.. Apropo ce se întâmplă pe acolo?
-Ăsta mereu vine beat și vorbește de pe pereți, m-a fugărit peste tot... Mi-a dat să port o rochie de mireasă,Era să ne sărutăm, sau cel puțin așa cred eu, am vorbit câte ceva despre noi, dar nu mai mult de 20 de minute și el s-a oprit brusc și-a dispă..
-A ajuns mama, comunicăm peste o zi. Pa
-Pa
Denny s-a trezit din meditat în biserica pustie și fără viață.
"Oare unde e Jeff și de ce a plecat așa într-o minisecundă ? Am să îl aștept până la ora 4:50, și după mă culc.
Denny s-a dus în camera unde s-a schimbat în rochie.
"Arăt bine... Dar deja e incomodă"
A dat ușor rochia jos și-a rămas în lenjerie intimă, după care s-a așezat la geam. Vàntul călduț și lin de iarnâ îi mișca ușor părul, ce probabil, nu a fost încâlcit niciodată! Zâmbetul îi înflorește brusc pe față, luminându-i gândurile senine și pierdute.
"Vreau să zâmbesc pentru totdeauna. E nebun? Totuși,dacă vine el înapoi, îl voi ruga să îmi dea niște haine... Off.. Ce oboseală...n-am mai dormit regulat de luni bune."
Denny stătea la geam uitându-se în zare. Imaginea peisajului îi era oprită de negrul somnolent al nopții. Brusc, vocile stinghere din biserică s-au oprit, anunțând apariția soarelui. Ce dimineață senină și tăcută de vară...
"Cum ar fi dacă m-ar ține cineva în brațe acum și s-ar juca în părul meu și... Ce tot visez? N-am eu nevoie de așa ceva! Totală pierdere de timp!!"
Denny a tras perdele pe geam, fiind puțin sensibilă la căldură și s-a așezat în pat, cu intenția nestăpânită de a închide ochii.
"Am nevoie de puțin somn.. Dar cred că am să îl aud pe Jeff dacă vine..."
Pe la 5 dimineața, Jeff a deschis subtil ușa clădirii. Se uitase după Denny, dar ea nu mai era unde o văzuse ultima dată. Când a intrat în cameră, a văzut-o cuprinsă într-un somn adânc. Ea și-a deschis ochii o fracțiune de secundă și l-a văzut pe Jeff lângă ea, învelind-o cu o păturică ce i-a cuprins tot corpul. Următoarea dată, când și-a deschis ochii, era deja începutul serii. S-a uitat în josul patului și-a văzut o păturică roșie mată cu care era învelită.
"Ce secrete întunecate mai ascunde și ăsta?"