Prizoniera

252 13 0
                                    

Denny se trezi în zori, la 7 dimineața, cuprinsă de un val de intens simpatie în suflet și cu un chef nebun de vorbit și ieșiri pe afară.
S-a dat jos din pat cu un sentiment ciudat. În camera era neobișnuit de întuneric, Denny s-a dat jos din pat cu viteza luminii, s-a îmbrăcat în fabuloasa rochie neagră și se horătî să admire Zorile dimineții. Când a ajuns în fața geamurilor, ceva era neobișnuit: Gramul era blocat de scânduri bătute-n cuie.
"Asta-i nebun sigur, cum de nu am auzit nimic? Ce dracu?!"
Denny fără să mai stea pe gânduri, a ieșit pe holul încăperi, unde văzuse chipuri noi de oameni spânzurați.
"Ăsta se satură vreodată?!"
Savurând peisajul, a simțit brusc silueta lui Jeff chiar lângă ea, respirând puternic, cu sânge de demon curat.
- Te-ai trezit însfârșit?
Denny s-a întors cu fața spre el și i-a răspuns incomod.
-Da, cum e ? Nimic..
-De ce ești atât de serioasă? Hai să punem un zâmbet pe fața asta tristă șopti înfricoșător Jeff punându-i cuțitul la gură și-a prins-o de mâna stângă.
-De ce faci asta?
-Vezi tu, nu știu toți cum să mă găsescă..
-Dar nu te-am căutat niciodată, îl întrerupe Denny pe un ton pătrunzător.
Jeff acoperă liniștea dintr-un răstimp cu un râs teribil. Denny, aproape speriată nu Știa cum să reacționeze.
-De ce râzi?
-Tu știi ce găsesc eu acum amuzant? Întrebă Jeff în timp ce o strângea din ce în ce mai tare de încheietura mâinii. Mama mea mi-a arătat doar minciuni și disprețuire pentru Frumusețea mea: și am ucis-o *râs malefic* . Îți dai seama de adevărata față a oamenilor doar în ultimele momente..Aaa..da, ce trebuie să îți zic, arăți exact ca mama mea..
-Te cam lupți cu sufletul tău.. Ești conștient că noi deja nu mai suntem oameni.. Te-ai atașat vreodată de cineva?
Jeff și-a înclinat fața în jos, refuzând delicat să mai dea un răspuns direct. Denny și-a înclinat puțin privirea într-o parte, și în mai puțin de o secundă Jeff dispăruse.
"Ce are de gând să facă cu mine acum?! Hai să sparg cu o incantație sau ceva.. Stai.. Agheasma... Off.. Cum se face că eu nu mă pot apropia de ea și el poate?"

Urletele crimeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum