Urletele crimei

Singuraticul

Denny se trezi stând cu capul la marginea patului iar picioarele aruncate pe unde au apucat. Primul lucru de care și-a adus aminte, imediat după ce s-a deșteptat de tot a fost acea poză care o simțea insistent la nivelul pieptului. Asigurată fiind că nu este văzută de nimeni, a scos-o din "ascunzătoare". Imediat după ce ochii ei au analizat poza în detaliu, aceasta a rămas complet șocată și confuză. în poza era un copil pe un pat de spital, stând bandajat din cap până în picioare, iar deasupra patul său, scria Liu Woods.
-Ꮳe dracu e neînregulă cu ăsta? Cine-i copilul ãsta? Trebuie sã îi spun Dannei.
Denny si-a închis ochii încercând sã gãseascã spiritul Dannei cât mai repede. Simțea ca este aproape de a stabili contactul cu Danna, până când, avuse o surprinză nu tocmai plăcută.
-Ce faci Denny, o duci bine ?
-Marshall, cum ai ..
-Știi foarte bine că pot face ce vreau. Ia zi tu frumos acum, unde ești?
-Sunt la un... prieten...
-Foarte frumos.. Și această zi nu îți zboară capul la nimic?
-Poftim?
-Chiar ai uitat?
-Vai.. Ziua mamei! Cum am putut să uit..
-Vino la conacul meu. Avem mult de lucru.
-Ok, vin în câteva minute,Marsh.
-Bine, te iubesc
-Și eu .
"Vai.. Ce l-am păcălit pe frate-meu... Să-mi dau un pumn!"
-Hola,Denny,
-Danna! Era și timpul!
-Vezi că e ziua lu mă-ta.
-Știu, am vorbit mai devreme cu Marsh
-Și.. N-ai de gând să faci nimic?
-Nu pot pleaca de aici, Danna. Ceva mă leagă de locul ăsta. Pe zi ce trege se întâmplă câte ceva nou.
-...Cum ar fi?
-Păi.. Am găsit o poză cam ciudată.. Cu un copil.. Pe care n-o înțeleg..
-Ce? Ce poză?
-Păi..e..
Denny nu a apucat să-și termine fraza, că a simțit brusc respirația Dannei în ceafa ei.
-Fată! Cum ai ajuns aici?
-M-am teleportat în pana mea. Arată-mi poza.
Denny i-a arătat Dannei puțin emoționată poza
-Hmm.. Liu Woods? What? Ăsta nu e fratele lui Jeff?
-Așa un mucos ?
-Poate e veche poza.
-Mai încet fată, să nu te audă?
-E acasă?!
-Nu,nu știu, tot ce e posibil.
-Știi, recunosc locul, aici am luat eu acum ceva timp viața cuiva... Să mor dacă nu! Poți veni cu mine ?
-Nu pot, trebuie să apară el.. Sau poate că e la ușa..
-Relaxează-te fată, ieși și tu din dulap și spune-i că te jucai ascunsa.
-Cucoană, nu am unde să mă ascund! Unule locuri sunt sființite și nu pot sta mult timp aproape de ele, vrei să leșin ?
-Ohh.. Bine, ma duc eu, dar nu ai vrea să mai vorbești și tu câte ceva cu Jeff?
-Ca de exemplu?
-Păi.. Știi foarte bine că dacă el nu este "ca noi" nu puteți sta unul în preajma celuilalt.. E destul de gravă treaba cu agheasma...
-Ohh.. RELAXEAZĂ-TE ! Ăsta a ucis mai multe fete decât vezi tu într-o viață.
-Bine,bine, hai că plec.
-Stai! Danna.. Nu ai vrea tu să-ți schimbi înfățișarea să arați ca mine și să îl ajuți pe Marshall la pregătiri?
-Asta doar în viseletale.
-Te roog. Doar mai ții minte de câte ori m-a fugărit de acasă,nu?
-Ohh.. Bine, dar îmi rămâi datoare.
-Ok.
Danna a plecat, lăsând-o pe Denny cu o expresie anostă. Aceasta, a luat o sticlă cu whiskey de pe jos neîncepută și pe gât cu ea. Ajunsese cam pe la jumătatea ei, până când, auzise cum ușa bisericii se deschide larg iar niște pași tăcuți îi străbat coridorul.
-A venit nebunul. Sper să nu aibă nimic împotrivă că m-am îmbătat