Urletele crimei

Adevărul urlă

"Unde pana mea de Danna de nu pot stabilii contactul cu ea? Oare a rezolvat ce am rugat-o eu cu Marshall? Am o presimțire ciudată când mă gândesc la asta."
Denny umbla de colo-colo într-un ritm alert așteptând să apară orice care să îi împiedice plictiseala. Făcând un pas abrupt, se deschise o ușa în spatele ei de care încă nu știuse până atunci.
"Hmm... O cameră secretă? Oare l-ar deranja dacă aș arunca o privire? Ohh.. Cui îi pasă? Mă duc rapid să arunc o privire și ies ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic."
Acea cameră avea un aspect ciudat, pe ușa sa fiind scris cu litere de sânge "Nu călcați cu pași de sânge". Denny, intimidată, a pășit subtil în acea încăpere, unde lumina nu se mai arătase de ceva timp. Imediat cum a depășit pragul ușii, se aprinse un bec, care lumină toată camera. Era o camera mică și neinteresantă.
"cred că.. Aici se făcea agheasma acum ceva timp.. Clar"
Denny, uitându-su atent, văzu un material negru agățat de geamul din spate al încăperii.
"ohh.. Și eu care credeam că numai Marshall își agață hainele de'anpulea și le lasă pe unde apucă.. Dar.. De ce îmi pare al dracului de cunoscut acest materiat?"
Denny s-a apropiat de acel material, atât de familiar ei. Analizându-l puțin, a văzut într-un colț scris cu fir de mătase un nume.
"Marshall R. Ark. Ce? Acesta e numele fratelui meu.. Cum e posibil? Să ferească sfântul să afle că sunt aici. Am încurcat-o.. Stai... El se joacă cu mintea mea. Mama e plecată departe și vine abia după 6 luni acasă și numai noi 2 știm asta. De ce nu a venit după mine până acum ? De ce ma lasă aici atât de mult timp? Totuși... Decât să îmi țină o morală de 3 ore.. Mai bine rămân aici o viață."

-scuzați că este atât de scurt. Promit că data viitoare va fi mai lung!-