Urletele crimei

Dincolo de cer

     "Nătărăul acesta chiar nu mai are de gând să tacă ? M-am plictisit să îl tot ascult fabulând.. E josnic."
-Marshall, știi cine sunt. De ce mă ții în lanțuri?
-De unde știu că ești Danna și nu ... Bloody Mary?
-Nu mai vorbiți de câțiva ani. De ce aș fi eu ea?
-Asta e ideea. Încerci să mă distrugi dechizându-te în sora mea.  Dacă erai Danna, aflai de la Denny că mama e plecată.
-Bă, nebunule și Denny uitase. Ce vrei de la mine? Dă-mi colierul să revin la forma mea normală.
-Noapte bună,Danna.
"Cât mai are de gând să mă țină cretinul acesta aici? Sunt verișoara lui de cruce, nu-i corect."
-Te spun mamei, idiotule!
-Și nu ne dorim asta...

-Da' noi de când ne cunoaștem? A trecut atât de mult timp.
-Când eram mic,mama mea îmi spunea "căsătorește-te, băiatul meu și vei vedea ce fericit vei fiiiiii!"
     Denny, rămase confuză la auzirea repetată a acestor versuri.
-Jeff. De ce tot cânți asta? Ai mai auzit asta și când m-ai îmbrăcat în rochia aceea neagră
-Clasa a6-a. Piesa de treatru. A trecut atât de mult timp.
-Îmi amintesc, șoptise Denny, coborându-și privirea rușinată că uitase acest episod de care și-a adus Jeff aminte.
-Mai știi.. Ce rochie albă ți-a făcut mama? Știu că voiai una neagră și toți colegii noștrii te priveau ciudat. Eu ți-am adorat ideea.
-De unde ai rochia aceea?
-Opera fratelui meu mai mare. Nu îl cunoști.
-Deci..Băiatul acela din poză e fratele tău mai mic,nu?
-Care poză?
"Da,mă! Care poză?! Poate face criză de nervi dacă află că i-am ciordit poza mult iubită. Acum ce să îi zic?"
     Denny îl privii în ochi ucigător de insistent cum numai un nebun ar fi făcut-o. Chipul său nu arăta pic de sentimente, însă ea știa că îi predomină o curiozitate supremă în suflet
-Tu mă auzi cum vorbesc de pe pereți? Tu mai ții minte cât eram de bolnavă?
-Nu ai fost niciodată "bolnavă" , doar neînțeleasă. E cumva la tine poza mea cu Liu?
-Ăăă.. Da, îmi pare rău.. Am luat-o cu intenție. Am fost nesimțită. Știi, aș avea puțină nevoie să petrec ceva timp cu tine.. În plus, mi-am amintit de un eveniment din viitor pe care.. Aș vrea să îl lămurim, dar nu aici. Nu vreau să mă trezesc cu Marshall peste mine.
-Știe că ești aici.
-Știu, i-am găsit o bucată din materialul hainelor lui în locul unde ai găsit tu agheasma. Îl cunosc și v-a face scandal că am plecat atât de mult de acasă.. De parcă nu va face oricum.
-Știu locul ideal. Dacă ne găsește știi că o încurcăm amândoi.
-Ohh.. Hei,stai, de Danna știi ceva?
-A "capturat-o"
-Perfect. Danna îi va transforma viața într-un coșmar. Eu o cunosc prea bine. Nu trece ea cu vederea că a "întemnițat-o".

Marshall își savura țigara în pacea eternă a nopții. Totul părea în favoarea lui, până când auzise o bufnitură puternică din baie.
-Marshall!
-Ce-ai făcut, fată?!
-Vino, derbedeule.
"Off.. E a3-a oară când strică ceva tula asta. Eu o dau afară."
Marshall sărise din vârful bradului imens, apoi ajunse cu viteză maximă la ușa băii. A deschis-o subtil și a intrat cu repeziciune căutând peste tot silueta Dannei dechizată în Denisa. Văzând că nu o poate găsi în niciun colțișor al camerei, s-a speriat pentru o secundă și a încercat să îi simtă prezența. Pierzându-și echilibru, simțise deodată cum trupul lui este încoljurat cu o pătură imensă și legat cu funie. Danna îi imobilizase trupul instant. Pentru a se asigura că și-a îndeplinit scopul, l-a legat și cu o bucată purnică și extrem de groasă de lanț, ascunsă cu ajutorul puterilor sale mistice. Danna ia cărat trupul până la geam și fără a mai sta pe gânduri, i-a dat drumul jos. Auzise imediat un zgomot puternic ce ajunțase că "victima" ei a făcut contactul cu pământul. Fericită oarecum că a scăpat de un stres, a luat-o la fugă prin tot conacul pentru a căuta cea mai accesibilă cale de ieșire. Fiind presată de timp, luase decizia să sară pe geamul închis din opusul coridorului. În secuda în care era pe punctul de a face asta, simțise cum mâna lui Marshall face contactul cu gluga ei.
-Bă, tu știi cât de valoroasă e sticla asta? Are câteva secole.
-Marshall! Cum ai?
-Tu nu știi nici măcar un sfert din ce pot face.
"Acum înțeleg de ce și Denisa se teme atât de tare de el. Nu mă "regulează" el pe mine, scap eu de el, chiar dacă va trebui să îi fac cunoștiință cu cele mai mari și intens coșmaruri."