Casa Ororilor - Cea mai Ciudata Noapte de Halloween

#6 Sora vrajitoarei din "Hansel si Gretel"

        N-am mai stat pe ganduri gandindu-ma ca daca ne despartim o sa sfarsim ca in filmele de groaza, eu am vrut doar sa nu sfarsesc in ghearele creaturii care se auzea de sus.

        Am ajuns la prima usa care era numerotata cu numarul 2. M-am gandit unde era cea cu numarul 1. In stanga usii numarul 2 se aflau niste caramizi in perete care pareau ca formeaza o usa. Apoi mi-am dat seama: in trecut se afla o usa in locul caramizilor.

        Am auzit pasii care coborau pe scarile din fata usii principale. N-am mai stat pe ganduri si am tulit-o pe usa numarul 2 incercand sa nu fac nici cel mai mic zgomot.

        Cand am intrat, am ramas gura-casca.

       Nimic din camera nu era deteriorat, recunosc ca era vechi, dar nu prea vechi si nu foarte deteriorat.

        Pe masa mare care era situata in mijlocul incaperii erau puse tot soiul de sticlute si sticle cu lichid coclorat in ele.

        Pe rafturi erau asezate cranii care, speram eu, sa fie false, si fel de fel de ierburi de la care sigur faceai intoxicatie. Dar eu am avut noroc ca am rezistat.

        Langa masa era un ceaun mare si negru in care o batrana amesteca o potiune de la care iti venea sa versi. M-am inspaimantat rau de tot. Cum sa traiasca o batranica intr-un hotel abandonat?

        Am incercat s-o sterg cat mai silentios posibil dar exact atunci cand eram gata-gata sa ies afara, batrana a spus calma:

        - Dar nu mai ramai putin? Mike, te-am asteptat atata timp. Mai ramai putin, te rog!

        N-am mai facut nici un pas, auzeam tot mai tare pasii de pe scarile alaturate si nu aveam de ales. Creatura de pe scari putea fi una infioratoare, pe cand batrana asta era inofensiva... din cate credeam pana dupa putin timp..

        M-am intors incet spre ea. Nu ma privea deloc. Dar intrebarea era: De unde imi stia numele si de ce ma astepta tocmai pe mine?

        - De unde imi stiti numele? am intrebat eu cu vocea tremurandu-mi.

        - O, dragule, asta nu conteza, te-am asteptat atata timp, in sfarsit te pot servi cu dulciurile mele...

        - Aaa... am apucat sa spun doar atat pentru ca deja ma impinse langa alt raft plin cu turta dulce, bomboane, ciocolata si alte soiuri de dulciuri.

        N-am indraznit sa o intreb de ce locuia acolo, eram prea speriat.

        Si sa va mai destainui ceva, inca un lucru pentru care ador Halloween-ul e ca primesc o groaza de dulciuri. Eu iubesc dulciurile!

        Asa ca mi-am pus creierul sa proceseze: "Sa le iau?" "Sa nu le iau?". Tot asa pana cand mi-am indesat un baton de ciocolata in gura. Si chiar era foarte buna.                                                                           Asa ca m-am gandit ca nu aveau cum sa fie atat de rele. Am mai luat o bombonica, apoi inca una, apoi turta dulce, apoi o napolitana... pana cand am terminat tot bolul.

        Apoi am inceput sa ma gandesc: Daca se intampla ca in povestea lui Hansel si Gratel?

        Dupa ce a cotrobait mult timp prin dulapurile ei a venit la mine cu un bol cu alte dulciuri. Eu eram mai mult decat plin.

        - O?! Ai mancat dulciurile alea? Am turnat peste el potiune de sange de liliac, ierburi din Marea Moarta si cu putin zahar de par de sobolan.

        Am inghitit in sec. 

        - C- c- ce? am intrebat eu gata sa-mi intorc stomacul pe dos.

        - O, bine. Pai am mai facut si cateva incantatii ca puterile sa-ti poata aparea.

        - C- ce puteri?

        - O, scumpule, daca mananci dulciurile alea te poti transforma in ce atingi, dar doar de doua ori, si cu efect temporar.

        - Deci... daca acum o sa ating...

        - Nu. Nu se stie. Tu le-ai mancat inainte ca eu sa pot face celelalte vraji pentru a putea fi folosite la comanda, acum trebuie sa fii cu ochii in patru. Dupa calculele mele, vraja ar trebui sa tina 30 de minute, adica 10 minute pentru ora voastra normala.

        - Astea erau dulciurile pe care urmai sa le incerci, mi-a spus ea privind catre bolul din mana ei. Acum haide, mananca-le si pe astea.

        - Nu, multumesc. Sunt plin.

        - Dar eu nu! Haide, si eu trebuie sa mananc ceva! Si vreau un ospat pe cinste!

        Atunci inima mi s-a oprit pentru cateva secunde. Eram mai mult decat speriat, infricosat si ingrozit la un loc.

        - C- c- c- cum?! am intrebat.

        - Baietas, ai auzit vreodata de Hansel si Gretel?

        Am aprobat dand din cap.

        - Eu sunt sora vrajitoarei care a fost bagata in cuptor de copii aia obraznici.

        De cum am auzit asta, am tulit-o pe o usa din spatele meu. Era ciudat, mai inainte nu era acolo. Sau nu o observasem eu, cine stie?

        Am alergat repede cu viteza luminii am tras usa aia atat de tare incat mai aveam putin si clanta se desprindea.

        Cand am intrat in camera am ramas mut. Zeci de maturi erau asezate de-a lungul peretilor camerei. Doar maturi, iar in mijlocul camerei nu se afla nimic.

        Cand vrajitoarea a intrat si ea in camera, am insfacat o matura si am indreptat-o catre ea:

        - Misca-te de aici, babo!

        Ea a scos doar un chicot malefic urmat de un ranfet care ii ajungea pana la urechi.

        A rostit cateva incantatii cu gesticulari si dintr-o data, podeaua a inceput sa se naruie bucata cu bucata. Cand incercam sa ajung pe o parte, aceasta cadea.         

        Tot asa, pana cand nu am mai avut nimic sub picioare, doar intuneric infinit.

        Cazand, am vazut vrajitoarea cum rade cu pofta.

        Ceva mare, de vreo 3 metri, blanos si care maraia mi-a amortizat caderea.