Casa Ororilor - Cea mai Ciudata Noapte de Halloween

#5 Cu cine m-am intalnit?

        Nici dupa ce am iesit pe usa aproape scoasa din balamale nu am putut sta linistit. 

        Am auzit fosnete care se auzeau din camera care era cu cateva usi mai departe de a mea.

        Da, erau mai multe usi, numerotate, deci era un hotel al ororilor.

        Proasta mea idee m-a facut sa ma duc sa vad cine produce acele fosnete.

        Am intrat in camera, discret, incet si fara sa ma observe cele doua siluete care trancaneau ceva.

        Am asteptat cu inima bubuindu-mi in piept, si, din cate am auzit, pareau a fi voci cunoscute.

        Curiozitatea mea m-a facut sa ma aplec si sa-mi ciulesc urechile tot mai mult... pana cand m-am dezechilibrat si am cazut.

        Cele doua fiinte au strigat tare, am strigat si eu cat ma tineau plamanii, pana cand am auzit:

        - Haide, Nick! Repede!

        Atunci mi-am dat seama ca erau Tom si Nick. Dar cum sa ajunga ei in casa?

        Cand nu i-am mai vazut, si am auzit doar pasii lor repezi, am strigat repede: 

        - Tom! Nick! Sunt eu, Mike! Opriti-va!

        Atunci mi-am dat seama ca nu mai auzeam podeaua zguduindu-se.

        Am simtit pasi care se indreptau incet spre camera in care eram eu. Si nu, nu aveam puteri supranaturale, eram inca cazut pe podea si scartaiturile se auzeau chiar si daca erai neatent.

        Cand i-am vazut pe Nick si Tom in fata usii le-am spus:

        - Dragut ca v-ati facut aparitia.

        - Mike! Chiar tu esti? a spus unul dintre ei.

        - Nu... e o fantoma care zace pe podea, am spus eu sarcastic.

        - O, nu! Haide! Sa plecam de-aici! a mai adaugat unul din ei. Iar prin unul din ei ma refer la Nick, mi-am dat seama de asta dupa cum s-a speriat.

        - Stai, sunt eu, am spus, Mike. Chiar trebuie sa intelegi si tu macar putin sarcasmul.

        Atunci m-am ridicat si am traversat impreuna cu ei holul.

        Ei mi-au spus ca au ajuns in casa, sau mai bine zis, in acel hotel, trecand prin usa camerei lui Nick. Cand au deschis usa PUF! Pur si simplu, in loc de camera lui Nick se afla camera in care eram eu adineauri, iar cand au privit in spate, in locul holului lui Nick se afla holul pe care mergeam noi.

        Ne-am hotarat sa o luam pe usa mare, dubla care, dupa cate se parea, era intrarea principala.

        Spre norocul nostru ca era intre-deschisa.

        Cand am ajuns in fata usii, nici bine nu am pus mana ca s-a trantit, asa dintr-odata, fara nici o briza, ca si cum cineva invizibil ar fi inchis-o.

        Am incercat sa o deschid dar fara nici un rost.

        Din marile scari care duceau la etaj, care erau pozitionate fata in fata cu usa principala, am auzit zgomote puternice.

        Atunci eu am luat-o spre stanga, iar Tom si Nick spre dreapta.