#11 Jumatate uluire, jumatate groaza

20 0 0
                                    

        Ba chiar am simtit cum talpa pantofilor mi se incingea.

        Am inceput sa merg, transpirat, prin taramul care parca era in interiorul unui vulcan radioactiv.

        Nu mai stiu sigur ce s-a intamplat, dar am zarit o oaza mica de apa limpede si mai curata decat cea dezinfectata. M-am napustit in ea, dar, in loc sa sfarsesc ud leoarca am ajuns plin de praf. Mai ales in gura! 

        Daca ma gandesc mai bine, banuiesc ca m-a afectat caldura desertica si mi-a produs vedenii...

        Cu un gram de energie, mi-am ridicat capul si abia daca mai puteam sa ma tarasc. Chiar asa, m-am tarat!

        Era foarte bizar. Soarele era rosu, gigantic, iar razele lui erau rosiatice-galbui si nu incetau sa usuce scoarta copacilor tot mai mult.

        M-am tarat pe pamantul uscat, iar unii copaci se iveau des, alaturi de niste pete mici de iarba, pe care m-am mirat cand le-am observat. Probabil va intrebati: "De ce desteptul asta nu a poposit la umbra copacilor?", pai am un raspuns pentru asta: copaci NU aveau umbra!

        Cum ati citit, si nu e o greseala de tipar. Nici pana acum nu-mi explic lucrul acesta.

        Dar o minune blestemata s-a intamplat. Prin minune blestemata ma refer la un lucru care era si bun, dar in acelasi timp, foarte rau: am ajuns sub o umbra, doar ca umbra era a unui om jumatate cal-jumatate om! 

        Picioarele si corpul erau de cal, iar de la talie in sus pornea corpul de om, cu maini puternice in care tinea arcul si o sageata. O sageata indreptata spre mine! Era un centaur!

        Cand acesta era gata-gata sa ma inpunga, s-a intamplat ceva cu totul neasteptat: o teribila furtuna s-a abatut asupra noastra, cu tunete si fulgere asurzitoare!

        In cateva secunde, ma scaldam intr-o balta foarte joasa facuta de ploaia abundenta.

        Am profitat de aceste secunde de mirare si ingrozire a Centaurului si m-am ridicat si am luat-o la goana prin padurea care, adineauri uscata, era acum inundata.

        Nu am auzit ca niste copite sa fie in urma mea. In schimb, tunetele si fulgerele isi faceau simtita prezenta din ce in ce mai tare. 

        Si, fugind nestiind unde, un fulger puternic a daramat exact copacul sub care fugeam! O creanga mare a cazut sub piciorul meu, deci am avut noroc ca nu m-a strivit cu totul.

        Partea rea era ca il auzeam pe Centaur apropiinduse de mine.

        Spre marea mea mirare, m-a luat cu o forta uimitoare si m-a asezat pe partea lui de cal, spunandu-mi:

        - Daca incerci sa scapi, esti ca si mort!

        Pai, nu pot sa zic neaparat ca am calarit un centaur in toata puterea cuvantului. Mai mult m-a rapit un monstru din mitologia greaca.

        M-a dus intr-o pestera acoperita in intregime de muschi, iar pe ea cresteau copaci. Copaci cu frunze! Parca era un deal, dar intrarea o dadea de gol.

        - Asta nu s-ar fi intamplat daca nu erai tu! mi-a spus Centaurul raspicat si cu un ton fioros. 

        La inceput n-am inteles ce vroia sa insinueze, dar apoi mi-am dat seama ca pe acea pestera nu erau muschi si copaci de la inceput. Plus ca muschiilor alora trebuiau sa le ia mult, mult timp ca sa creasca acolo. 

        Cand am ajuns, s-a ridicat pe picioarele din spate, aruncandu-ma pe mine la pamant.

        A traversat pestera rotunda in galop, adunand lemne si surcele cat ai zice "peste". A mai adunat si niste pietre, de marime medie, si le-a asezat intr-un cerc, aruncand lemnele in interiorul lui.

        Apoi, fara vreun truc, din maini i-a tasnit o minge uriasa de foc, facand lemnele sa arda si pestera sa lumineze.

        Eram uluit, dar totodata ingrozit. Centaurul putea sa-mi faca acelasi lucru pe care l-a facut lemnelor. Nici macar nu puteam sa ma mai misc.

        - Iar acum, tu! a spus Centaurul.

        Eram pur si simplu impietrit de frica. Nu puteam nici sa clipesc.

        Iar banuiala mi-a fost confirmata: Centaurul a inceput sa-si roteasca mainile si sa creeze o sfera de foc.

        Cand avea totul pregatit, cineva a inceput sa darame pestera, bucati mari cazand cu o bufnitura!

        Scuze ca n-am mai postat! Sper sa va placa noul capitol! Urmatoarele cateva capitole vor fi gen PJO (Percy Jackson si Olimpienii). Va recomand cartile! Sunt pur si simplu GENIALE!


Casa Ororilor - Cea mai Ciudata Noapte de HalloweenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum