Casa Ororilor - Cea mai Ciudata Noapte de Halloween

#14 Nu te pune cu Solzoasa!

Am pornit la drum prin ploaia torentiala. Incercam sa par curajos, dar toate tunetele nu-mi prea inspirau incredere.

Minotaurul mi-a aratat un munte plin de vegetatie si mi-a spus ca acolo trebuie sa ma indrept. Problema era ca se afla la minim 4 kilometri.

- Ai putea sa ma insotesti, am spus eu.

- Da... in legatura cu asta... un minotaur e foarte sensibil chiar si la o minge de foc cat tine. Ok, asta suna ciudat: o minge de foc inflacarata cat mine e floare la ureche.

- Sigur... am mormait eu.

- Serios! Spun adevarul! Ultima data cand m-au ars mi-a ramas cicatrice 20 de ani! s-a aparat el.

- Hmm... asta e putin sau mult?

- E echivalentul a vreo 10-15 ani in lumea voastra.

- In fine. Macar poti sa-mi dai ceva cu care sa ma apar de ploaie?

Am asteptat cateva secunde pana sa-i vina o idee Minotaurului, iar asteptarea... nu a meritat deloc:

- Nu poti sa mergi asa? Oricum esti ud pana la piele deja, mi-a raspuns el.

Am oftat, dupa care am pornit cu (cine credea ca le voi auzi vreodata) incurajarile Minotaurului, care erau acceptabile:

- Ai grija la pasarile Phoenix, le plac carnea proaspata, daca te zaresc, stai nemiscat si nu tipa!

Dupa vreo 500 de metri parcursi, pericolele au inceput sa apara.

Am dat de o pestera in care un ciclop de marimea a cel putin un bloc dormea dus. Mai e nevoie sa descriu marimea pesterii?

Dar stati! Credeti ca am trezit eu ciclopul si ca s-a iscat o batalie intre mine din care am iesit aproape mort bla bla bla? Pai, nu.

Cand am inceput sa ma furisez prin iarba care-mi ajungea aproape pana la genunchi deja, ceva inalt si-a infins ghearele in pielea mea, si ma mir ca nu a lasat decat niste urme de unghii inumane.

Am simtit ceva tare lovindu-mi capul, ramanand inconstient.

***

Razele blande ale soarelui care rasarea m-au trezit. Eram intr-o alta pestera mica, iar eu stateam intins pe un covor de frunze verzi si, surprinzator, doar umede datorita apei care se scursese de pe mine.

Eram foarte obosit, iar eu eram asezat pe un strat moale si confortabil, asa ca m-am mai intins si am mai deschis ochi din cand in cand, ba chiar uitasem de noaptea anterioara.

Urmatoarea oara cand am deschis ochii am crezut ca sunt in Rai. Un chip mai frumos ca al femeii care ma privea nu mai vazusem in intreaga-mi viata. Am dat sa ma ridic dar mi-a soptit cu o voce blanda, mai frumoasa decat rasaritul soarelui la mare:

- Ramai acolo, nu te ridica, esti inca obosit.

Chipul si vocea ei ma fermecau, dar, dintr-o data a tunat:

-TREBUIE SA LE PEDEPSIM PE ACELE TRADATOARE!!!

Tot farmecul a disparut. Din instinct, m-am ridicat si-am ramas terifiat.

De la talie in jos era un SARPE URIAS!

- Stai calm, Echidna te iubeste.

- Ce? Cin...

- Vom ramane impreuna pe vecie, ne vom casatori si vom avea copii.

Femeie... fiinta asta chiar mergea prea departe:

1. Am 13 ani!

2. NU vreau in niciun caz sa am copii cu cozi de sarpe.

Ma trageam tot mai in spate, ea fiind atrasa de mine ca un magnet.

- Am o fire animalica. Asa ca vom face asa: eu te voi manca ca sa putem avea sanse sa avem copii, asa cum fac unii paianjei.

M-am ridicat intr-o fractiune de secunda si-am fugit cat m-au tinut picioarele. Desigur, ea ma urmarea si era de 100 de ori mai rapida de cat mine. Dar nu si la fel de agila.

A incercat sa ma insface dar m-am aplecat repede si mi-am continuat cursa, nestiind pe unde sa ma duc.

Ma udasem deja pana la piele de la baltile si plantele lasate de ploaie.

Am zarit insa muntele, defapt, vulcanul acoperit cu iarba si chiar si copaci.

Am continuat sa fug, pana cand am zarit o creanga destul de rezistenta, care se afla in fata mea. Mi-am luat avant cat am putut si am pornit asupra ei, ca si cum as fi inceput un razboi. Am tras-o dupa mine cu toata forta, bratele mele fiind gata sa cada.

Echidna n-a mai stiut ce a lovit-o. Am dat drumul crengii, impingand-o si lovind-o, asa ca am castigat un avantaj. Pana ce ea si-a mai revenit, am reusit, ca prin minune, sa urc intr-un copac. Unul INALT! Iar eu AM FRICA DE INALTIMI!

In fine. Am ramas acolo un scurt timp, pana ce m-am asigurat ca Echidna nu mai vine. Ce idiot! Cum am putut sa cred ca o simpla creanga ar face un monstru sa inceteze?! Dar eram nerabdator.

Incercam sa ma dau jos, iar exact atunci am auzit fosnete joase de frunze, mi-am intors putin capul. Era ea! Coada i se serpuia, ca de altfel si corpul ei. Era silentioasa si nu scoatea nici o vorba. Se uita in stanga si-n dreapta, dar, din fericire, nu si sus. Chiar arata caraghios, parca era o marioneta manevrata prost! Dar nu-mi venea sa rad. Ma abtineam sa nu cad pentru ca lemnul era inca umed si foarte alunecos.

Am asteptat pana n-am mai auzit nimic, am aruncat o privire jos cat sa ma asigur ca nu o sa ma doara prea tare cand m-arunc. Am vazut doar iarba, asa ca m-am aruncat, deoarece eram mult prea obosit.

Se pare ca nu observasem: sub iarba erau spini mici! Si dureau al naibii de tare!

M-am ridicat de-odata si m-am abtinut din tipat, ca sa nu atrag atentia. Nu mai aveam mult pana la vulcan.

Cand am ajuns printre primii copaci care ma mai desparteau de vulcan si credeam ca in sfarsit o sa ma intorc acasa, sau, ma rog, o sa ajung cu un taram mai departe, am observat vreo patru pasari ce aduceau a vulturi. Dar, bineinteles ca eram sigur ca nu e un vultur, arata mai mare, dar mai rosiatic-maro, cu un smoc de pene ridicate pe cap.

- La naiba, am soptit. A fost indeajuns sa auda pasarile si sa se repeada spre mine ca la felul 5!

Ok. Mersi ca-mi cititi cartea! :) Deja a ajuns (nu pot sa cred) pe #37 in povestiri de groaza! :')

Vreau sa va spun ca, daca nu sunteti mari fani gen PJO, nu o sa mai fie prea multe capitole. O sa fie in altul, muuult mai incolo, iar de-acolo o sa mai fie monstrii! Si o sa incerc sa postez regulat. DOAR incerc, iar daca-mi va reusi o sa fie vinerea.

Am sa incerc sa editez cat mai curand cartea, referindu-ma ca o sa fie scris totul cu diacritice (ş â î etc.)

Nu vreau sa cersesc, dar chiar vreau sa vad ca scriu pentru cineva, si nu doar pentru mine, asa ca astept voturi, dar si comentarii, care, nu conteaza daca sunt ceva negativ, doar sa nu fie ceva gen: Huuuooo!! Nu poti sa mai schimbi si tu ceva?!! Naspaaa etc. etc. Nici n-aveti idee ce mult m-am bucurat cand loremaria2002 mi-a spus ca-i place cartea. Asta imi da un impuls sa scriu tot mai mult si sa ma gandesc la mai multe idei!

Cam atat, guys! Paa!