Casa Ororilor - Cea mai Ciudata Noapte de Halloween

#8 Buna, lupilor! ( Va rog nu ma mancati! )

Aproape ca nu se distingea de podea.

Am deschis-o si mi-am si adus aminte de podeaua pe care vrajitoarea a distrus-o inainte ca eu sa evadez din acea camera si sa ajung in taramul asta.

Nu parea prea adanca. Avea aproximativ un metru si parca stralucea ceva la fund ceva auriu.

Asta m-a determinat sa intru. Dar cand am intrat, in loc sa dau de pamant, am dat de lupi. Vreau sa spun ca acea lumina era atat de mica de la distanta, ca parea ca stralucea ceva in bezna care era.

Am cazut si am dat de o haita de lupi care erau asezati intr-un cerc. Parea ca stiau deja ca o sa vin.

Toti au inceput sa maraie si sa se pregateasca in pozitia de atac.

Chiar atunci am inceput sa-i lovesc pe toti la rand, sa le dau pumni in bot... nu s-a terminat bine pentru lupi. Mda... as fi vrut eu sa fie adevarat...

In schimb, exact cand un lup avea sa sara pe mine, un varcolac mare si imbracat in haine regale aproape ca a sarit pe mine - a sarit si el prin acea trapa- , pocnind lupul in fata si aruncandu-l pana in cealalta parte a camerei. Nu trebuia sa fii geniu ca sa-ti dai seama cine era asa-zisul erou. Ceilalti lupi si-au luat talpasita cat ai clipi.

M-a apucat intr-o mana, a sarit prin trapa pana sus, unde am fost inainte.

- Nu-ti mai baga nasul unde nu-ti fierbe oala! mi-a spus el furios.

Apoi am ramas incremenit, dupa care a inspirat de cateva ori si s-a transformat in om. Era chiar regele!

- Pustiule, chiar trebuie sa pleci! Lumea asta nu e pentru tine!

- Dar am cazut din cer...

- O, haide! E atat de absurd. Tu ai locuit in cer?

- Pai... nu chiar...

- Acum spune-mi unde ai fost inainte sa ajungi aici.

- Intr-o casa. Iar din vina unei vrajitoare am ajuns aici.

I-am explicat totul mai pe-ndelete, cum am ajuns in casa si cum am ajuns la vrajitoare. Apoi mi-a spus:

- O, nu! Nu casa aceea!