Memoriile unei fete naive

1- Bullying

  

    - Debbie Allison Grey, coboară imediat și mergi la școală!! Țipă mama
    - Maaamăăă, tu nu înțelegi..
    - Înțeleg perfect importanța unei educații, de aceea trebuie să fii prezentă la liceu.
     - Dar toți vor râde iar de mine..
     - Coboară acum, am zis!

     Știu că nu am cale de scăpare din situația asta, așa că mă conformez și îmi fac drum afară din pat.

     Arunc repede ce găsesc pe mine și mă îndrept spre ușă.
Îmi iau paltonul și dau să mă încalț, dar greutatea mea face lucrul ăsta tot mai dificil.

     Da, nu sunt tipa slabă și frumoasă pe care o iubesc toți. Nu sunt nici exagerat de grasă, dar am câteva kg în plus față de fetele "invidiate".

     Încă din copilarie am predispozitia asta la îngrășare, lucru care a atras întotdeauna asupra mea jignirile și batjocora tuturor persoanelor pe care le cunosc.

     În grădiniță, copiii mă numeau "Grasa", iar în generală am ajuns rapid la " Sendvișel".

     Ei bine, în liceu lucrurile s-au înrăutățit.

     Ba nu, oamenii s-au înrăutățit..
Am primit atâtea apelative încât îmi este greu să le amintesc pe toate.

     Ceea ce este mai grav e că firea mea sensibilă nu mi-a permis să le ignor răutațile, și am ajuns să sufăr din cauza lor până în punctul în care mi-am dorit să  renunț la școală, și de cele mai multe ori...să nu mai trăiesc.

     Sufăr enorm, și deși am încercat să slăbesc, nu mi-a ieșit niciodată. În parte pentru că nu am avut suficientă voință, de cealalta parte este faptul că mama este bucatar profesionist, și în timpul liber adoră să facă prajituri.
Ea consideră că sunt perfectă așa cum sunt, dar..orice mamă își consideră copilul perfect.

     Mersul la liceu a devenit un chin. Nici după atâția ani nu reușesc să înțeleg de ce sunt oamenii atât de răi cu mine..mai ales că în liceu sunt persoane care au mult mai multe kg ca mine și sunt chiar populare.
Eu sunt batjocura tuturor..

     Îmi urăsc viața, și nu aș regreta nicio secundă dacă aș pierde-o.