Memoriile unei fete naive

18- Ma' friend, ma' sister

       O lună mai târziu

     - Hei, fato, ești gata de luptă? întreabă Mei, apropiindu-se de mine.

     La scurt timp după începerea antrenamentelor, am cunoscut o fată care în scurt timp mi-a devenit cea mai bună prietenă, sau mai bine spus, sora pe care nu am avut-o niciodată.

     Mei este o fată foarte de treabă. Scundă de statură, cu niște ochi de un albastru intens ce își schimbă culoarea în funcție de starea de spirit. Când aceasta e nervoasă, ochii ei prind o nuanță de gri. Părul ei brunet îi ajunge până la șolduri, iar trupul ei e zvelt, asemenea unei zeițe.

     La început am considerat-o o fată fițoasă, pentru că era tot timpul retrasă și răspundea urât oricărei persoane i se apropia.

     Am păstrat distanța de ea până într-o zi când, din aiureală, m-am împiedicat de piciorul unui aparat și am căzut. A sărit imediat în ajutorul meu, și a luat imediat trusa de prim ajutor pentru a-mi dojeni micuța rană ce am căpătat-o la picior.

     De atunci, am făcut fiecare antrenament împreună și am descoperit că se ținea deoparte de persoanele din sală pentru că le consideră "persoane prefăcute" sau "oameni cu două fețe".

    Dar între noi s-a stabilit o conexiune greu de ignorat.

     Ne strângem puternic în brațe, una pe cealaltă, timp în care Archie se apropie de noi.

     - Bună, fetelor. Tot împreună, tot împreună? Spune el râzând
     - Aaarchieee. Spunem noi la unison și îl încolțim într-o îmbrățișare de urs.

     Și de Archie m-am apropiat mult în ultimul timp, ținând cont că el a fost persoana cu care am petrecut cel mai mult timp de când am ajuns aici. Mi-a fost un adevărat sprijin și deși am avut momente când am vrut să renunț pentru că mi se părea prea greu, el m-a motivat să continui.

     - M-am tot gândit, Deb. Deja cunoști majoritatea aparatelor de aici și antrenamentele pe care obișnuim să le facem. Plus de asta, o ai pe Mei care e în sala asta de foarte mult timp și te poate îndruma. Nu cred că mai ai nevoie de un instructor care să fie în permanentță lângă tine. Spune el
      - Aarch.. Spun eu în semn de protest. Nu cred că sunt încă pregătită. Plus de asta, îmi plac antrenamentele cu tine și Mei. Și tristețea îmi umbrește chipul

     Își pune brațele în jurul meu și după ce îmi așează un pupic pe obraz, spune:

     - Nu îți face griji, nu te abandonez de tot. O să stau cu ochii pe tine să mă asigur că efectuezi antrenamentele corect și când vei avea nevoie de mine, voi fi întotdeauna lângă tine. Oricum nu e etic ca instructorul să aibă o relație de prietenie cu persoanele pe care le antrenează.
     - Off, ok. Tu ești șeful. Spun eu oftând

     Mă mai îmbrățișează o dată și pleacă spre recepție.

     - Auzi? Dar tu simți ceva pentru Archie? Mă întreabă Mei după ce Arch s-a îndepărtat
     - Cee? Ce vrei să spui? Spun eu ușor deranjată de întrebarea ei.
     - Știi bine la ce mă refer. Își dă ochii peste cap
     - Doamne, nuuu. Dar de când am ajuns aici, el a fost singura persoană care a fost alături de mine necondiționat. Chiar și în afara antrenamentelor. Am ajuns să țin la el..
     - Veți ajunge împreună. Spune ea zâmbind
     - Nu știu ce ai fumat, dar hai să ne apucăm de treabă că am și alte lucruri de făcut.
     - Daaa, să te duci acasă și să te uiți la serialul ăla stupid. Fooaaarteee important. Și pufnește în râs

     Îi dau un pumn jucăuș pe mână și o iau înainte spre primul aparat. Înca îi aud râsetele în spatele meu.