Memoriile unei fete naive

31- Gelozia

Doua zile a durat calatoria ei, timp in care noi toti de aici ne-am facut griji.
Am sunat-o atat pe Jen cat si pe Archie, desi nu mai vorbisem cu el inca de la despartirea noastra.

Nu ii port pica, nu as avea de ce. S-a comportat exceptional si a procedat corect. Nu puteam lasa suferinta mea sa ma orbeasca. Am trecut peste chiar repede.

Oricum, niciunul nu a vorbit cu ea sau nu a vazut-o.

Ne-am trezit a treia zi cu ea acasa. Nu a anuntat ca vine, nu ne-a chemat sa o luam de la aeroport si ce e cel mai frustrant e ca inca nu spune nimic.

Doar s-a intors mult mai vesela si cu un zambet mult mai larg. Pare ca i-a prins bine calatoria..

Nu o sa o mai intreb nimic pana nu decide ea singura ca asta are nevoie. Eu sunt multumita doar ca e bine si ca e fericita.

Fata asta a trecut prin atatea incat chiar avea nevoie de putina fericire in viata sa.

***Deb***

Am aflat de la Mike, prin intermediul lui Mei, ca in seara asta se strang toti la Coke Pub.
Nu pot spune ca aveam chef de iesit, dar mi-a lipsit Mei, iar ea este acum impreuna cu Mike.

Faptul ca a trecut atat de repede peste relatia cu Archie ma face sa fiu invidioasa. Eu nu as putea fi asa..
Pun prea mult suflet si ma afecteaza chiar si lucrurile marunte.

***

In timp ce ea se aranja de zor, eu am facut un dus rapid si am tras un trening Under Armour negru pe mine, parul mi l-am prins in coada si am renuntat complet la machiaj.

La scurt timp eram acolo.

- Tu pe unde ai umblat zilele astea? *intreaba Drako cand ajungem la masa.
- Buna si tie, Drako. Ce ai mancat in seara asta de ti-a dat impresia ca ti-as spune tie ce fac cu viata mea?

Ia o gura mare din paharul de whiskey din fata lui si spune

- Ai pe vreunul? *intreaba el, mijind ochii la mine.

Atitudinea lui ma irita intr-un mod inimaginabil. Pe langa faptul ca ma trage la raspundere fara niciun drept, cu iubita agatata de bratul lui, mai are si tupeu sa o faca in fata tuturor.

- Nu e treaba ta *raspund sec, si privind in alta parte in timp ce el soarbe cu insatietate din pahar.

Discutia s-a sfarsit cu raspunsul meu, dar el a continuat sa bea fara oprire. Chiar si cand facea cineva vreo gluma si radeam toti, expresia lui faciala ramanea neschimbata.
Doar Sara parea sa isi faca griji sincere in privinta lui.

Adevarul este ca in seara asta a exagerat cu alcoolul. Si cea mai rea parte e ca inca e devreme..

- Drako, nu mai bea, te rog *spune Sara, aproape implorandu-l* data trecuta aproape te-am dus pe brate acasa.
- Macar esti si tu buna la ceva.

Replica lui cade ca un topor cu taisul ascutit, iar biata fata se ridica ca secerata, cu ochii plini de lacrimi si se indreapta spre terasa.

- Esti un dobitoc, stii asta? *ii spun si plec in cautarea Sarei