Memoriile unei fete naive

27- Closer

     - Normal ca mergem la petrecere, Mei. Ce intrebare e asta?!
     - Esti sigura, Deb? Nu erai chiar bine dupa ce au plecat ei din parc..erai palida.
     - Sunt bine, nu iti face griji. Am doar nevoie sa dorm putin inainte de petrecere. *spun eu, indreptandu-ma spre camera mea.

     Imbrac rapid ceva lejer si imi bag castile in urechi, in playlist ruland Hasta el fin del mundo- Jennifer Penna.

      Lacrimile incep sa imi curga involuntar pe perna ce acum o strang cu toata puterea.

     Nu stiu ce simt..
     Nu stiu daca m-a debusolat atat de mult faptul ca a pastrat bratara mea timp de un an de zile, sau daca amintirile a tot ce s-a intamplat in trecut au rasunat prea pregnant in mintea mea..

     Poate nu trebuia sa vin aici.
     Poate am comis o mare greseala.
     Poate trebuia sa raman in New York.

     Nu! Am fost toata viata o lașă si lumea a profitat de naivitatea mea. Mai bine lupt din rasputeri sa ajung unde vreau, decat sa aleg calea usoara.

     Usor-usor somnul m-a prins in mrejele lui si dupa un pui de somn de doua ore m-am trezit, am facut un dus si am inceput sa ma pregatesc de petrecere impreuna cu Mei.

     - Mai spune-mi odata, de ce facem asta? *intreaba Mei cand ne apropiem de casa lui Brian
     - Meei, nu am venit aici ca sa stau inchisa in casa, pentru ca asta ar trebui sa fac daca incerc sa ii evit pe toti cei care mi-au facut rau. Am venit aici pentru a incepe un nou capitol, si asta inseamna sa renunt la cine eram si sa devin cine sunt.

     Buzele sale se curbeaza intr-un "O" perfect si stiu ca argumentul meu nu i-a mai lasat cale de protest.

     Trag aer in piept si deschid usa de la intrare.
     Muzica tare de iti bubuie urechile, miros pregnant de alcool, fum de aproape il poti taia cu cutitul si jointul vazut intre dozele de bere de la intrare sustine mirosul puternic de marijuana din incapere..

     Scanez cu privirea fiecare persoana acum atintita asupra mea. Da, se pare ca intoarcerea mea chiar a fost un impact pentru ei.

     Majoritatea se apropie treptat de mine. Care mai de care mai ipocrita. Unii incearca sa se scuze pentru comportamentul din trecut, altii pur si simplu se prefac ca nu s-a intamplat niciodata nimic si ca suntem prieteni de o viata.

     Nu pot sa nu ma gandesc cum de oamenii pot fi atat de ipocriti..
Sau sa ma creada atat de proasta.

     Cand multimea revine la activitatile dinaintea venirii noastre, Drako se apropie de noi

     - Buna, Deb. Buna, Mei.
     - Buna *spunem noi in acelasi timp
     - Vreti ceva de baut? *intreaba el
     - Daaa, ar fi perfect *spune Mei

     Si ne indreptam cu toti catre locul unde au pus bautura.
     Stam o buna bucata de vreme vorbind si razand pe seama diverselor glume facute. Mei pare ca s-a ametit putin si tot insista sa mergem la dans. Drako o sustine ferm si hotarat.

     - Debbie, ai zis ca venim sa ne distram *spune Mei dandu-si ochii peste cap

     Nu pot sa protestez. Oricat de rau m-as simti sa fiu printre oamenii astia din nou, ea are dreptul sa se distreze. Nu am luat-o cu mine ca sa imi poarte mie greutatile.

     Ne facem loc prin multime si ajungem in centrul ringului de dans.
     La scurt timp, Mei deja a atras atentia unui tip care acum are bratele complet incolacite in jurul taliei ei. Pare sa se distreze si asta ma face si pe mine sa ma relaxez.

     Dar nu dureaza mult ca unul dintre alcoolicii de aici decide ca e timpul pentru romantism si pune o melodie lenta. Dau sa ma retrag, dar bratele lui Drako ma trag cu putere mai aproape de el, lipindu-ma de pieptul sau. Literalmente, ii simt pieptul ridicandu-se si coborandu-se odata cu respiratia sa.

     - Deb a mea arata incredibil in seara asta *imi sopteste el la ureche, atingandu-mi lobul urechii cu buzele sale.

     As putea sa jur ca mi-a luat foc locul unde buzele lui s-au atins de urechea mea.
     Nu stiu daca e de la alcool, sau de la prezenta lui, dar picioarele mele sunt pe cale sa cedeze. Si melodia asta pare ca nu se mai termina odata..

     Isi pune un deget sub barbia mea si imi forteaza privirea spre el.
     Imi arunca un zambet gingas si sunt convinsa ca daca bratele lui nu erau atat de puternice, eram de mult pe jos.

     Ne privim in ochi fara sa spunem nimic in timp ce spatiul dintre noi se micsoreaza cu fiecare secunda ce trece.

     Tresar panicata cand o mana o atinge pe a mea pe umarul lui Drako.

     - Iuuubiiituuleee *spune Sara* iarta-ma ca am intarziat, dar o asemenea frumusete necesita timp.

     Se indeparteaza de mine si ii asterne pe buze un sarut pasional ce ma face sa strang cu putere din dinti.

     - Buna, iubito. *spune el, apucand-o de talie cu mana dreapta

     Pe care sa il omor primul?!