Memoriile unei fete naive

37- Îmi întorci lumea pe dos

Următoarele săptămâni totul a fost liniștit. Drako a tot continuat să încerce să se apropie de mine, ceea ce ne-a făcut să petrecem mult mai mult timp unul în compania celuilalt.

Aș vrea să pot spune că a făcut ceva greșit în perioada asta, însă aș minți. Parcă e cu totul și cu totul alt om. Dulce, atent, și lucrul care m-a uimit cel mai mult...foarte răbdător.

Nici măcar un moment nu a încercat să mă preseze să iau o hotărâre sau să începem din nou o relație. Mi-a dat timp..lucru pe care nu pot decât să îl apreciez.

În acest moment mă aflu la coaforul din oraș, pentru a mă machia și a îmi face părul pentru petrecerea din seara asta. Este ziua celui mai înstărit băiat din oraș, așa că dă petrecere mare în cel mai pretențios salon din oraș.

Mă simt veselă și plină de viață așa că am decis să arăt asta și prin înfățișare. Am optat pentru un coc răvășit, care îmi lasă nenumărate șuvițe blonde să îmi atârne jucăuș pe umăr.

Pentru machiaj am ales niște culori nude, care să nu îmi încarce fața prea mult.

Ca și vestimentație am decis să port o rochie scurtuță albă, lejeră, din mătase. Am accesorizat-o cu un lănțișor argintiu și niște săndăluțe de aceeași culoare.

Am stabilit cu Drako să ne întâlnim acolo, pentru că voi veni cu Mei si Mike, însă programarea mea la coafor a durat mai mult decât prevăzusem și ei au luat-o înainte, la rugămintea mea.

Intru în salon chiar când începe melodia lui Christina Perri- A thousand years.
https://youtu.be/rtOvBOTyX00

Toți se uită la mine blocați preț de câteva secunde, însă ochii mei cauta o singura persoană pe care o zăresc vorbind cu doi băieți.

Se întoarce și se îndreaptă spre mine zâmbind duios, lăsându-și gropițele la iveală.

Un lucru este sigur: e un băiat mult prea frumos. Un băiat ce ar putea să taie respirația oricărei fete cu o singură privire, mai ales îmbrăcat în costumul ăsta negru.

Pare un prinț din povești. Un basm ce te încântă. O fărâmă de vis..

Se apropie de mine și îmi ia mâna într-a lui, îndrumându-mă spre zona de dans. Îmi poziționez una dintre mâini pe umărul lui, în timp ce cealaltă rămâne în sălașul cald al mâinii sale.

Cealaltă mână și-o pune pe spatele meu, făcându-mi pielea de găină când acestea iau contact.

Nu scoate un cuvânt.
Nici el, nici eu.
Doar ne privim și dansăm.

Chimia dintre noi oricum nu ar putea fi explicată în cuvinte. Am simțit-o și înainte, și o simt și acum.

- Îmi întorci lumea pe dos! Îmi spune el, privind adânc în ochii mei. Ești atât de frumoasă..

Și distanța dintre noi se micșorează milimetru cu milimetru, în timp ce trupurile noastre freamătă de la atingerea celuilalt.

Își lipește buzele de ale mele cu o stângăcie dulce. Îi pot simți emoțiile.

Nu dau înapoi, ci îi răspund la sărutul ce devine din ce în ce mai încărcat de sentimente. Doamne, aproape că uitasem gustul mentolat al sărutării lui.

- Nu cred că am fost vreodată mai fericit ca acum. Și nici nu cred că te-ar putea iubi vreodată cineva mai mult. Spune el cu un surâs impecabil pe față.

Nu pot să scot vreun cuvânt în aceste momente, așa că doar îi zâmbesc și las clipa să continue.

- Hai să plecăm de aici. Spune el la terminarea melodiei.
- Dar abia am ajuns aici.
- Eu am nevoie doar de tine!

Zâmbesc și îl iau de mână fără să îmi pese de ceilalți.

Singurul lucru pe care îl mai pot spera e ca această seară să nu trezească în mine sentimente ce le credeam de mult îngropate, dar teama pune stăpânire pe mine.

Atingerea lui încă mă afectează într-un mod hain și cu cât sunt mai aproape de el, cu atât e mai greu să rămân implacabilă.

Să mă ajute Dumnezeu..