Viata mea ca o poveste

XVI

      Usa decolorata a camerei se deschise si isi facu aparitia Sam.Pasea neincrezator spre patul meu in timp ce il urmaream cu privirea.Se aseaza pe marginea patului si pune mana pe mine.

      Ma ridic si ii sar in brate plangand.Ma prinde si ma strange destul de tare.

      -Cat ma bucur ca esti bine. Daca mureai nu stiu ce ma faceam. Tu esti totul,fara tine viata nu are rost.

      Printre lacrimi reusesc sa-l intreb de Vane si aflu ca se certasera si ca nu mai stia nimic de ea.Incerc sa ma linistesc si beau putina apa. Ma duc la geam deoarece incepusem sa ma sufoc si ametisem rau. Sam statea in spatele meu incercand sa ma tina ca sa nu cad pe geam,eu fiind aplecata in afara.

       Atunci intra si Andrei in salon si se aseaza pe patul sau.

       -Sam,el e Andrei.Colegul meu de tabara. Ă,de salon.

       Sam ma duse in pat si se duse sa dea mana cu Andrei.Colegu' zambi si veni la mine cu o punga mica,de unde scoase niste prajiturele,un caiet si un creion.

       -Ce-s cu astea?

       -Pai,tinand cont ca din cate am auzit tre sa mananci dulciuri am luat prajituri...si ca sa nu zici ca te plictisesti vreau sa imi desenezi.si zambi copilaros.

        -Abea stau treaza si vrei sa desenez?ii zic chicotind.

       -Da!

        Sam se uita ba la mine,ba la el.

       -Mdea...eu ma duc pana jos sa fumez o tigara si sa vorbesc cu doctorul. Revin.

      -Ok.spun cu Andrei in cor.

      Scot telefonul si pun Poets of the fall. Iau o gura de apa si incerc sa schitez ceva. Mana imi tremura si cu greu o tineam nemiscata.Trag cateva linii strambe,iar Andrei,in gluma,ma prinde de mana ca sa nu mai tremure. Atunci intra Sam,care ramasese blocat in usa vazand asta.Tacu si iesi din camera.Tranti usa in urma lui.

      -Saam! Strig cat de tare pot cu vocea mea ragusita,dar degeaba.

     *Nu iar!*

     -Scuze!spuse colegu' lasand privirea privirea in pamant.

      -Nu-i nimic.Ii trece. O sa inteleaga. Asa e el,mai incapatanat.

     Ma intind in pat si ma invelesc.Andy(cum ii mai zic eu lu'Andrei) ma lasa sa dorm si se duse in patul lui.

    Il aud cum cum fredoneaza:

    - In zilele cu luna plina, in noptile cu soare fără lumina, privind cu interes cum dansează fosilele, iarba si prafu va striga v-am pierdut pastilele!