☆Plăcere la superlativ☆ +18♡

Brelocul

Am pornit la drum spre casa mea din România, casa in care am crescut... Nu știu daca o sa-i placa aceasta vacanta dar eu stiu sigur ca pe mine ma va marca nostalgia, tristetea...

Dupa multe ore in care am vorbit, ascultat muzica, cantat ajungem la destinatie. Eu ies din masina si ma sprijin de portiera, Ale pare uimita de locul unde am adus-o, o casa cu etaj, scari exterioare, curte spatioasa...dar pare asa parasita, din moment ce nu mai sta nimeni, am disparut din peisaj la ceva timp după decesul lor...

-Iubire, asta e faimoasa casa de care mi-ai spus atat de multe povestiri? Spune coborând din masina si vine langa mine, eu o cuprind iar ea imi ofera un mic pupic pe frunte.

-Da...oftez eu apoi nemaiputand spune nimic, parca mi se pune un nod in gat.

-Hei...esti bine? Ma intreaba strangandu-ma usor de talie.

As vrea asa mult sa-i mai vad iesind in poarta si sa ma pofteasca in casa, oferindu-mi îmbrățișări calde, pline de dor. Au plecat prea devreme in lumea drepților. Sper ca le e bine...spun si mi se umple ochii de lacrimi, scap una iar iubita mea mi-o șterge usor.

-Iti lipsesc mult...as vrea sa-i fi cunoscut si eu. Daca vrei, ne intoarcem acasa, nu ti-e bine... Spune lasand o urma de tristețe in glas.

-A, nu. Sunt bine, spun si ma "scutur" putin, apoi scot bagajele din masina si cautand cheile scap pe asfalt brelocul cu poza lor iar sticla lui facandu-se farame. In acel moment parca mi-a cazut cerul in cap, am simțit o ametelea si o durere de cap teribila.

Strang incet bucatile de sticla, nefiind atenta ma tai intr-una iar Ale vede si cauta in portbagaj trusa de prim ajutor, pansandu-ma cu atata blândețe si dragoste.

-Te-ai taiat destul de rau, te rog ai grija puiule... Spune sarutandu-ma usor peste bandaj. Uite, acum o sa treaca mai repede, spune si chicoteste incet. Zambesc si o trag la mine in brate.

-Stii cat te iubesc eu? Nu mi-ar ajunge vieți si vieți ca sa-ti demonstrez, sa te protejez, sa te iubesc... Mi-as mai dori inca 10 vieti si tot nu s-ar ofili iubirea ce ti-o port...pentru ca iubirea care trece de pe o zi pe alta, nu e reala, insa conexiunea ce o avem noi...e unica. Te iubesc puiule.

-Si eu te iubesc, ești atat de dulce... Ma saruta apasat si ma trage in bratele ei, punandu-si capul pe pieptul meu.

-Haide, intram? Intreb eu in timp ce deschid usa si asez bagajele in sufragerie.

Se aude o bubuitura asurzitoare din pod... Urc pe scări si deschid usa vazand.....

Oare ce ar putea fi??
#Kisses