☆Plăcere la superlativ☆ +18♡

Bipolaritatea comportamentului

~Din perspectiva Iuliei ~

Ajung acasa, ma pun in pat si ma scufund in ganduri, band un pahar de vodka. Oare Lissa mai simte ceva pentru mine? Daca nu mai era nimic intre noi nu am fi ajuns in pat. Elena aia o raneste enorm si ea nu vede. Totusi, trebuie sa-i fiu aproape sa nu simta din cauza Elenei ce am simtit eu in momentul cand ne-am despartit. Buzele acelea, atingerile ei catifelate...si acum ma trec fiorii. Doamne, Iulia? Unde ti-e gandul? O iubeste! A terminat cu tine! Gandurile mele o iau razna. Dar daca m-a indepartat din alte cauze atunci... era prea suparata dupa moartea parintilor ei. E doar confuza, eu...eu inca o iubesc... Opresc monologul din capul meu auzind telefonul. Ah, e Lissa...ce coincidenta...tocmai ce ma gandeam la ea. Raspund.

- Da?

-Hei, tuuu. Ce faci? Scuze ca am fost asa mai devreme, dar ma simt prost fata de Elena dupa ce s-a intamplat intre noi doua. Poti sa vii pana la mine acum?

- Nu prea cred.. spun cu o voce cat se poate de normala sa nu ma dau de gol ca am baut.

-Baaa. Te bat! Lasa paharul jos acum!

-Gaaatha, sefa. Dar de unde sti?

-Pur si simplu stiu, imi pasa de tine proasto!

-Da, lasa-ma si vezi-ti de Elena!

-Ma enervezi! Ce ai patit? Ce-i cu tine Lia? (nickname-ul Iuliei)

-Nimic! Paa! si am inchis... nu stiu ce e cu mine, vreau sa fie din nou a mea dar actionez in contrariu.

~Din perspectiva Melissei ~

Ce are fata asta? De ce se comporta asa cu mine. In fine, o sa-i treaca. As merge acum la ea, dar s-ar intampla ce e in mintea mea, zambesc din senin putin pervers si brusc intru intr-o stare nu prea buna uitandu-ma intr-un punct fix, in mintea mea deruland fimulete din trecut cu mine si Iulia care se interpun cu imaginea fixa a mesajelor cu Diana. Nici eu nu ma mai inteleg, sunt derutata. Ma ridic de pe canapeaua din bucatarie si plec sa-mi iau telefonul pentru ca da, l-am uitat tot la incarcat. :)) Il deschid cu amprenta si vad 5 apeluri pierdute, vreo 3 mesaje de la Elena. Eh, sa-i raspund. Chiar vreau sa-i aflu motivul acelui sarut. Ma distrug daca nu o sa-i spun ce ma deranjeaza.

~Convesatie prin mesaje cu Elena ~

*Mesajele necitite*

-Hei, bebe... de ce mi-ai inchis ieri si nu mai pot da de tine? Ce ai patit iubire? E in legatura cu colega mea? Ce ai auzit defapt ? Sau ce crezi ca s-a intamplat? Ma sperii, chiar te plac...mult.. Vorbeste cu mine, te rog. Suna-ma cand ai timp.

Hmm, s-o sun... vreau sa aud ce are de spus.

*Apel catre Elena*

-Heiiii, in sfarsit...iubiree...de ce m-ai ignorat?

-Gandeste-te. Am auzit ce nu ar fi trebuit, asa-i? Puteai s-o saruti dupa ce terminam conversatia si inchideai apelul. Te-ai gandit putin cum m-as simti?

-Stai...despre asta e vorba? Eu si colegele mele asa ne salutam, pentru mine nu inseamna nimic saruturile alea. Tu esti importanta.

-Da, ca nu-s langa tine iar tu poti face ce doresti. Nu-ti impun nimic, e fix treaba ta, dar ma doare sa stii.

-Esti geloasa? De ce ai fi?

-Pai, ca sa stii...cred ca te iubesc mai mult pe tine decat pe propria-mi persoana. Te-am pus mai presus de tot si toate. Poate pentru tine nu inseamna nimic relatia noastra, daca o pot numi relatie, despartindu-ne sute de kilometri. Pe mine ma doare, de cand cu ai mei (parintii mei) sunt prea sensibila pentru lumea asta dura. M-am schimbat, am clacat! Am pierdut prea multe persoane ca sa mai pierd inca una!

-Nu o sa ma pierzi, ahh...bebe..ce as vrea sa te iau in brate, sa te simti in siguranta. N-am sa plec, m-am atasat enorm de tine intr-un timp asa scurt cand erai David (personajul din contul fals al Melissei) dapai acum cand chiar te cunosc cu adevarat.

-David...cateodata vreau sa redevin acel personaj, asa nu as fi ranita din prostii.

-Iubire?

-Ce-i?

-Nu asaa. Si parca o vad zambind pe partea cealalta a telefonului.

-Da, papusa?

- Asa-i mai bine. Mama si tata nu-s acasa pana diseara la 9. Ce zici, ma suporti?

-Biine, te suport. Esti usor de suportat, piticanie. Radem amandoua. :))

- Esti dulce! Mmm..

-Mi-am muscat buza, las ca-ti arat eu tie, pitico! Vorbind putin mai senzual.

-Bebe...te rog, nu. Sunt afara in curte si nu pot acuma, vorbind usor excitata..

-Ei haide, stiu ca vrei.. sa te musc de buza, tragandu-te mai aproape de mine facand distanta dintre noi nula, buzele noastre unindu-se intr-un sarut infocat si plin de pasiune, tu sa te pui deasupra mea doar in sutien...ahh, moama.. :)

-Beeeib... te rog..sunt uda.

-Atunci as face bine sa continui, nu? 3:)

- Pot sa merg in casa?

-I-a vezi, poti? Folosind partea aceea a vocii mele care o face sa tremure ivoluntar.

Restul ? In celalalt capitol.:)) 3:) Pe care, cred ca o sa-l scriu putin mai tarziu. :)

Lectura placuta, cititori! <3

-