Iubire ca un fulg de nea

Cine esti?

-Nu ai de ce sa iti faci griji. Nu am auzit sa fie concediat vreun incepator. In plus, ai facut si training-ul necesar. De ce sa iti fie teama?

Ii aud vocea fratelui meu optimista. Si atunci imi sparg un cos in oglinda din baie. In timp ce Danut isi sterge cu grija cizmele. 

-Mi-e frica oricum. Nu e ca si cum mai lucrat inainte. 

-Va fi bine totul. Ma ai pe mine.

-Nu vei putea sa stai toata ziua si sa ma supraveghezi.

-Gandeste-te la bani. Si la ce usor va fi cand vei trece de perioada asta. Orice inceput e greut la inceput.

-Tot mi-e frica.

-Dar iti spargi linistita cosii in oglinda.

-Ma mai calmeaza. recunosc atunci pe loc. Daca spun ceva gresit? Daca vine seful peste mine si urlu la el? Sau il confund cu vreun client?

-Sansele ca sa dai de un asistent manager sau chiar vreun director sunt mici, te asigur. continua fratele meu linistit.

-Si daca nu stiu, ma confrunt cu vreo situatie mai iesita din comun...

-Amelia. Nu mai gandi, bine? 

-E greu sa si respir acum.

-Bine ca macar nu ai uitat cum sa faci si asta. 

-Nu iti mai rade de mine! spun si imi privesc mandra chipul in oglinda. Trebuie sa imi prind parul in coc?

-In coada, mai bine. 

-Nu pot sa il am pe umeri?

-Regulile, sora.

-Inteleg. Stiu. rad nervoasa si ma intorc spre el. Incercam sa mai destind atmosfera.

-Nu mai incerca. Acum mi-e frica si mie. 

-Sa ma mai duci acolo?

-Nu, ca ne vei face cumva de ras. ofta el dupa cateva clipe de tacere.

Imi placea noul sau stil de optimism. Aveam sa ii dam pe toti pe spate cu aceste noi ganduri. imi spun in tacere si ies din baie.

Auzim scartaitul usii de la sufragerie. Oare cand a fost ultima oara cand am schimbat vreo usa de la apartament?

-Plecati acum? Iar voi ramane singura. 

-Sora ta merge la munca. Nu sa se distreze. Iar tu ar trebui sa inveti. Vei avea bacul in primavara. il aud pe Danut cum spune. Sora mea se sprijini cu soldul de usa.

-Vreau sa merg si eu la Lidl! Daca tot e sa cumparam ceva...

-Mergem la munca, Narcisa. repeta Dan cu calm. 

-Dar eu pot cumpara ceva! 

-Narcisa...

-O sa o ajute pe Amelia. Sa aiba o fata familiara printre cumparatori!

Dan se lumina atunci la chip si lua geaca de iarna din cuier. 

-E o idee buna! Fie, s-a facut. Portofelul meu e pe masuta de cafea. Il aduci tu, Narcisa?

-Sigur. vad cum ranjeste scurt.

-Sa nu te prind ca iei mai mult de un milion din ei! 

-Cum a fost prima ta zi cand ai inceput sa lucrezi la Lidl prima oara?

Danut ma fixa cu ochii sai verzi ca ai Natasei si ingana cu voce joasa.

-Una de groaza. Asta, si zambi lenes, nu inseamna ca va fi si a ta la fel!

***

I-am salutat pe colegii de pe tura si dupa ce mi-am luat locul ramas la una din case am si auzit un anunt cum se face.

-Casa nr 5 se va deschide curand pentru dumneavoastra! Va rugam sa va indreptati spre aceasta! 

Inspir adanc si vad cum un tip se posteaza in fata benzii. 

-Nu ai dat semnul la o parte. Imi arata el spre placuta pe care era inscriptionat un "Momentan indisponibila." 

-Oh, ma scuzati. E prima mea zi! ma aud cum spun.

-Poftim? Vorbeste putin mai tare.

-Prima mea zi, aici! spun si simt ca ma sufoc. Barbatul incuviinta din cap si incepu sa imi explice cateva lucruri esentiale, de la bonurile de care nu trebuia sa aud, pana la banii din casa si cum sa introduc fiecare cod al oricarui produs. 

-Succes atunci! incheie el pe un ton mai prietenos. Eu sunt la casa din colt, cea cu nr 2. Daca ai nevoie de ajutor, cauta-ma.

-Sunteti...?

-Ah, Rafael Trandafir. ingana el suav si ochii lui blanzi ma fixara lung cu privirea.

-Amelia Ichim. 

Zambesc usurata si imi reiau locul bucuroasa sa incep prima mea zi aici. 

-Cine esti?

Aproape ca sar in sus si ma intorc spre baiatul aflat foarte aproape de casa mea.

-O angajata noua.

-Cine te crezi ca esti, ca sa apari aici. Asta voiam sa spun.

Ma intorc nedumerita. Ca sa ma izbesc atunci de o pereche de ochi familiari. Tarziu vad un maxilar inclestat si privirea aprinsa, suparata a tipului din fata mea.

-Nu e adevarat. reusesc sa ingaim coplesita de prezenta lui. Si de a amintirilor de la hotel. 

S-a intamplat insa totul acum doi ani buni! Cum sa ma mai recunoasca si dupa atata vreme...

-Ma scuzati?

-Ah, joci dur, sa inteleg. Sunt asistentul manager in acest loc. Asta inseamna ca raspund direct pentru tine. Succesul si esecul tau vor atarna greoi pe umerii mei, daca intelegi ce spun.

-Inteleg. 

-Cum o hoata ca tine poata sa aiba atata tupeu...Nu pot stii. Daca ai venit sa faci scandal ori probleme, mai bine ia-ti gandul. 

-Nu sunt o hoata.

-Voi sta cu ochii pe tine. La prima abatere, ma voi asigura ca platesti scump. zambi atunci mieros Daniel si se indeparta atunci de casa mea calcand apasat.

Unul din putinii baieti cu care am iesit in trecut si am avut interactiuni intime. Singura persoana din intreaga mea viata de pana acum cu care am avut o aventura de o noapte de cosmar. Nu m-as fi asteptat vreodata sa il reintalnesc. Din nou. Cu atat mai mult sa lucrez in acelasi loc insa ca el. Viata mea clar nu poate mai ironica de atat.

Trag adanc aer in piept, desi mainile imi tremura pe genunchi.

-Cine esti? repet intrebarea lui.

Pentru el am ramas in amintire drept o hoata.

Cine eram insa in realitate era o alta poveste. 

Ma mir sincer ca nu am inceput sa sughit de cand l-am vazut.

Dar orice e posibil de acum inainte, nu?