Iubire ca un fulg de nea

Gelozia orbeste inimi

Amelia pov

Vineri am incercat intreaga zi sa ma comport normal. Sa ascund furia pe care am acumulat-o cu doar o zi in urma de pe urma reintalnirii cu Mara. Cand m-am asteptat mai putin Daniel si-a facut aparitia ca de obicei imbracat decent, dar elegant. 

-Observ ca unele lucruri nu se schimba niciodata. tuna el scurt si ciocani scurt in raftul de deasupra capului meu, unde indesasem mai multe ciocolatele de Rom. Nu e locul lor acolo. Le-ai incurcat cu cele Kinder. Putina atentie, doar atat cer.

-Ma scuzati. a fost tot ce am putut spune. Stiu ca nu ar trebui sa fiu furioasa pe Daniel, dar uite ca nu ma pot abtine. In urma cu un an nici macar probabil nu s-ar fi gandit la mine. Daca ne-am fi intalnit atunci ar fi renuntat la Mara pentru a fi cu mine?

-Pot sa spun de la distanta ca iti vard circuitele mergand. 

-Sunteti prea sociabil la munca. ingan cu voce joasa si arunc priviri in laturi.

-Dimpotriva, inca multi su senzatia ca nu ai invatat mai nimic.

-Cine sunt?

-Doar nu crezi ca iti voi si spune. Voi ramane dupa fara spioni. ingana el amuzat. Poti sa urci acea cutie cu prajituri sus?

-Daca iau scara, stati o clipa.

-Invata sa ceri si ajutorul. tuna el scurt si dupa ce arunca destul de indiferent cutia sus o deschise o clipa mai tarziu fara prea mult efort. 

-Sincer? Prefer versiunea aceasta mai mult decat cea veche.

-Ma gandeam eu. incerca el sa zambeasca discret. Si in ciuda frustrarilor mele, chiar am zambit. I-am zambit lui, fara sa ma mai tem.

-Spor la munca, Amelia. Si nu uita. Se apleca spre mine zambind lenes. Iti sta mai bine cand zambesti, decat atunci cand vrei sa omori pe cineva.

Pentru prima oara de cand ne-am reintalnit m-am uitat in urma lui cu dor si cu respect. Unul cu greu castigat, trebuie sa adaug asta, din partea lui.

-Te bucuri de o mica victorie, nu-i asa? vocea ei ma facu sa tresar. Inainte sa ma pot feri ma izbi discret cu cosul in umarul drept. Probabil mi-ar fi traznit si in cap una daca ar fi putut.

-Oh, ma scuzati! ingana prefacut atunci cand doi trecatori ne aruncara scurte priviri curioase. Nu am dorit asta! Sunteti bine?

-Ai venit aici cumva sa ma domini? Nu ai reusit in trecut. Ce te face sa crezi ca vei castiga acum?

-Dimpotriva, as spune, zambi ea feroce, ca de fapt ti-a fost frica de mine pana in varful degetelor. Dar ca ai fost mereu curajoasa de nevoie.

-Ai senzatia ca imi poti strica relatia cu Daniel? Nu ai decat. Incearca.

-Si daca iti dovedesc insa ca il pot readuce in patul meu? Vei ceda atunci?

-Nu inteleg. Apari de nicaieri in peisaj si ce? Incerci sa continui sa imi faci viata un chin? Cat crezi ca o mai poti continua asa?

-E decizia mea cand ma voi opri eu, nu a ta. zambi ea mieros. Si imi arunca o alta cautatura urata. Sunt curioasa, cat de solida e relatia ta cu el. Ce stii despre acesta? Stii cu cate a umblat? Cate fete a schimbat ca pe soseste pana la tine? Ce te face sa crezi ca vei rezista mai mult decat altele? In cele din urma, si mie mi-a dat un ultimatum. Si s-a despartit fara vreo urma de regret. Daniel, ii spui pe nume in gand, fara sa il cunosti catusi de putin.

-Si il stii scorpie?

-Asa se vorbeste aici? Vrei sa iti creez probleme si la locul de munca. Nu ti-a ajuns lectia cu fratele tau pe invers? Ai nevoie si de o lectie tu personal?