Iubire ca un fulg de nea

Probleme ce nu se mai termina

Dan pov

-Sper ca nu esti suparat. ma aud cum ingan stins de indata ce iesim a doua zi din magazin, dupa tura de dimineata. 

-Stii ce urasc mai mult decat certurile?

-Him?

-Ziua de joi. tuna el scurt si zambesc atunci prelung.

-Ai schimbat iar subiectul.l

-Chiar deloc. Am senzatia ca e vreun soi de preludiu care nu se mai termina. Nici acum. Desi a inceput de ieri. Si continua pana acum.

-Nu am vrut sa ii vorbesc astfel surorii tale, trebuie sa stii asta! Aurelian ma fixa indelung cu privirea lui tulbure.

-Inca nu ai inteles ca nu a fost vorba de tine aici? E doar vina ei. O stiu pe Aura. Dar, mai ales pe Mara. Sa aiba tupeul sa o aduca pe tipa aia acolo, desi e reporterita, sa riste sa ma puna si pe mine in pericol...Nu imi place asta, Dan.

-Stii ca te-am mai intrebat acum putina vreme asta. Esti capabil sa induri?

-E asa gresit daca vreau ca nimeni sa nu stie? Nu voi fugi, Dan, ti-am spus asta. Dar nu pot garanta ca ma voi si purta elocvent pe intreaga durata a acestui timp.

-Inteleg. mormai stins. E doar vina mea, as vrea macar sa pricep cu ce m-am putut da de gol. De am ajuns in situatia asta.

-De ce nu o iei altfel? sosi replica lui. Si ma intorc spre el nedumerit.

-Adica?

-Daca nu iti pierdeai locul de munca, nu ai fi acum aici cu mine, lurand la magazinul mamei. Sunt suisuri si coborasuri, cand vine vorba de toate. 

-Imi pare rau. Nu am vrut sa par nerecunoscator.

-E okay. Nu faci decat sa vezi partea urata. Si devine enervant. mormai el scurt. Urasc sa vorbesc mult, dar cu tine mereu e diferit. Orice fac e diferit. 

-Se vede cand ma si privesti si iti feresti privirea.

-Inceteaza.

-Face parte din intreaga vasta colectie de emotii pe care le prezinti...

-Esti ca si angajat, mama te place, nu vezi ca lucrurile incep sa se prinda?

-Si daca ajung zvonurile la urechea mamei tale? spun si ma uit catre el. Atunci ce vei face?

-Iti voi lua apararea. Si voi spune ca-s minciuni ale unor guri rele.

-Daca devine suspicioasa.

-De ce ar fi? Iti garantez, mama nu e asa profunda si ascutita cum ai crede-o. Vede doar ce isi doreste ea sa vada.

-Nu inseamna ca e si oarba.

-Te temi acum de mama? rase el scurt, dar vad ca e mai tensionat decat mine acum.

-Nu, de faptul ca te pot trage si pe tine in jos, cu mine, si nu vreau. Esti pana la urma avut. Cineva in orasul asta. Eu in schimb nu am nimic.

-Inceteaza. Am bani si ce? Nu ma fac astea fericit. Inceteaza cu prosteala si hai sa mergem.

-E vreun soi de blind date? Sau pregatesti ceva misterios?

-Chiar deloc. Il stii deja pe Daniel. Ma gandeam sa te prezint si celorlati prieteni ai mei. Victor si cu mine, sa zicem ca suntem putin la cutite, acum, dar nu inseamna ca lumea mea se limiteaza doar la ei.

-Nu esti in secret vreun sef de banda, sau faci cumva pe ascuns propaganda?

-Te uiti putin la mine? il aud cum rade pornit. Am un aer mai teribilist, rebel, dar in afara faptului ca mi-am terminat motocicleta, sunt complet inofensiv.