Iubire ca un fulg de nea

O alta față a ta

Danut pov

Am venit tarziu in noapte acasa. Nu foarte mandru de alegerile mele. Nici macar multumjit ori impacat cu mine. Nu m-am asteptat sa dau de Zenobia in sufragerie, cand am intrat.

-Unde ai fost baiete? Ne-am facut griji pentru tine. aud vocea ingrijorata a bunicii si simt un alt junghi de vinovatie acut in inima.

-Am iesit cu baietii. o alta minciuna dintr-un alt set, special pregatit pentru bunica Zenobia. Nu pare convinsa, dar in final doar incuviinta si disparu in alta incapere.

Ma indrept spre baie unde ma dezbrac in tacere de haine. Stiu bine ca miros a tutun, bautura si alte mirosuri. Nu ar fi trebuit sa recurg la un astfel de truc asa ieftin, pentru a-mi tine mintea ocupata.

Incerc sa nu iau in seama unele muscaturi de pe trup si imi arunc hainele pe podea. In timp ce dau drumul la apa, ca in final sa ma scald in apa inabusitoare din cada. Las ca aburii fierbinti sa ma loveasca peste fata si imi spal in tacere trupul. De mi-as putea spala asa usor si pacatele.

Incerc sa ma controlez. Sa nu las ce-i mai rau din mine sa iasa la suprafata. Ma simt ca un ratat. Am fost ratatul acelui idiot. Si orgoliul nu ma lasa nici macar o clipa sa ma pot odihni. Izbesc brusc furios cu pumnul in perete si las un urlet sa imi scape din gatlej.

Cine spune ca suntem de piatra nu cunoaste in mod clar cum functionam. Doar fiindca ascundem ce simtim, nu e ca si cum nu avem sentimente.

Cum sa ii pot explica insa asta Ameliei cand nici nu am curajul sa o las, ori sa ii permit sa ma vada in astfel de momente, cum sufar? Cat de penibil arat, cu chipul negru de manie, si plin de jena. Si cu mintea inca la intamplarea din club.

Sa ajung sa platesc servicii, in ascuns, doar pentru a-mi alunga din minte intamplarile nefericite de peste zi. Unii din noi se imbata .Altii incep sa fumeze, potolindu-si stresul interior. Stiu ca ce fac e gresit. Insa nu ma pot opri. Nu mai pot opri ce simt cand il vad pe Aurelian. Stiu ca e cel mai probabil numai dorinta fizica, dar, FIRAR, simt pana la urma ceva.

Si nu VREAU sa ajung la fel ca cei din stereotipuri. Ca si sora mea, judecat pe baza a ce fac.

Sa fiu considerat usor doar...

-Pai nu asta si faci? marai si ma privesc in oglinda cand cobor din baie. Imi sterg parul cu un prosop. Si incerc sa nu ma uit spre muscaturi. Incerc sa nu imi amintesc de banii aruncati in fata acelui tip. De faptul ca m-a pus sa ma milogesc de el, fiindca era solicitat adesea. Si, sa il citez, cam greu poti sa ii satisfaci pe toti pentru o noapte, tu ce poti face pentru mine? Ma vrei asa mult? Atunci dovedeste-o.

Si am facut, cu proprii bani si cu propriul trup.

Ca sa ma privesc acum tacut in oglinda.

"Parca privesc o alta fata a ta, acum, Danut. " obisnuiau multi tipi cu care ieseam sa imi spuna. " Mereu dai o impresie, dar in final oferi, alta, legata de propria persoana. Parca ai fi doua persoane in acelasi tip. Inainte nu erai asa posesiv, asa gelos. Chiar crezi ca iti va apartine cineva? Ca dupa ce, las ca ii stiu pe cei ca tine, dupa ce ma despart de tine, vei fugi la primul club. Nu asta facem toti, in final?"

-Nu, eu nu sunt asa! urlu iar furios si cumva ajung sa pun mana pe dusul de la baie pe care il izbesc puternic de perete. In final, chiar ajung sa rup si dusul, dar furia cu greu mi-o mai puteam potoli. 

Un singur gand ma obseda.

"Si el nu simte nimic. Nu inteleg. CUM DE NU POATE SIMTI NIMIC?!!"

***

Cand am coborat a doua zi din pat, marti, aratam ca un zombie. 

-Buna dimineata. le zambesc surorile mele si incerc sa ma port lejer, amuzant. Vesel. Mereu ascund ce simt, fiindca vreau sa le ofer putere.