Iubire ca un fulg de nea

Amelia pov

Nu m-am asteptat sa dau peste Daniel o luna mai tarziu in parc. Ma aflam impreuna cu Daniela si Narcisa pe una din banci si sporovaiam impreuna fericite de una si de alta. Fetita se juca la locul de amenajat special pentru copii cand privirea mi-a poposit asupra lui. 

-El este. o aud atunci si pe Narcisa ca spune din spatele meu. Trag o gura mare de aer si incerc sa imi mentin respiratia normala. Si bataile inimii la limita lor normala.

-Si ce, sa fie. ma aud cum spun, desi nu cred nicio clipa ce spun.

-Se uita la noi acum.

-Sa se uite. mormai stins. Si ma uit spre ea. Nu pleca nicaieri, bine? Te rog.

Narcisa in schimb se ridica de pe banca si ma lasa in voia sortii. Ca sa o vad cum se opreste in fata lui si cum ii spune ceva. Il vad pe Daniel cum incuviinteaza lent din cap si cum se apropie apoi de mine.

Ma uit dupa o clipa de ezitare spre el. Si incerc sa nu imi las lacrimile sa mi se prelinga pe chip din ochii umezi.

-Care este ea? il aud pe Daniel cum intreaba. Si o arat in treacat pe Daniela cu degetul aratator. Desi stiu ca nu e frumos sa fac un astfel de gest. Inclina o clipa din cap si apoi se indrepta spre aceasta. Vad pe chipul sau o expresie distanta si plina de raceala. Dar nici macar nu-s capabila sa ma ridic in sus ca sa il infrunt.

Il vad cum o striga pe fetita. Si pe Daniela cum se uita speriata o clipa in directia barbatului. Ca apoi sa se apropie timid de acesta. Vad cum ingenuncheaza in fata ei si cum se uita tacut o clipa la chipul copilului. Ca sa vad apoi cum socul ii brazdeaza trasaturile faciale. Riscă o alta privire spre mine, ca apoi sa o ia in brate pe fetita. Si sa ii de-a apoi o acadea. Ma uit cu inima sfasiata de durere spre cel care ar fi putut sa imi fie acum sot.

Uite ce pierzi, cate poti pierde cand tradezi si inseli.

Imi duc mana la ochi fiindca lacrimile curg acum fara oprire.

Ca in final sa imi adun curajul ramas si sa ma apropii de cei doi.

-Mami, chiar a venit tati? o aud pe Daniela cum intreaba. Vad cum ochii ei rotunzi si micuti se umplu si ei de lacrimi. Chiar a venit! L-a lasat munca in pace! Munca l-a lasat. ingana ea scurt.

-Da, scumpo. abia de imi aud vocea surda. Si refuz sa il privesc in ochi. Domnul acesta cumsecade si cu inima mare e tatal tau. Ai grija sa ii vorbesti frumos. E tati, da, el este.

Si atunci ma intorc si ma indepartez de cei doi cu lacrimi in ochi. Narcisa ma opri cand am vrut sa o iau si la fuga.

-Ce faci? Du-te si vorbeste cu el! 

-S-a terminat totul intre noi, o simt, am vazut-o in ochii lui! 

-Si unde crezi ca pleci?

-O aduci tu pe fata, bine? Eu...nu mai pot sa fiu in plus. Nu am ce cauta acolo. Am pierdut familia pe care o puteam avea. Nu voi mai insela vreodata in viata mea. Atat de ingrozitor este.

Narcisa ma privi cu mila in timp ce ma indepartez de acel loc de joaca.

***

M-am trantit pe o banca mai indepartata din parc si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Nici macar cand am nascut fetita nu m-am simtit asa ravasita si goala. Am fost trista. Sa vad alte mame in salon, cu copiii lor si cu sotii lor, grijulii cum le vorbesc tandru si cum isi tin cu iubire copilasii in brate.

Eu ce i-am oferit Danielei? Doar poze. Si minciuni, pline de zambete. Ca tati e mereu plecat. Ca lucreaza. Ca vine de departe. Niciodata nu i-am ascuns vreodata identitatea lui Danielei.

As vrea sa pot da timpul inapoi. Sa ma impac cu Mara. Sa nu fi dormit vreodata cu David. Sa fi renuntat si la educatie. Sa nu il fi tradat pe Daniel.

As renunta la tot acum, numai sa il am pe Daniel alaturi din nou de mine. Dar, stiu, am vazut acea finalitate in ochii sai. Totul a ramas in trecut. Numai eu traiesc inca in el.

-Amelia. Tresar si aproape ca pic de pe banca.

Ma ridic speriata dupa minute bune si il privesc atunci trista. Astept desigur verdictul.

-Cati ani are? nu ma asteptam la aceasta intrebare.

-Face doi ani acum in august. ingan slab. A fost o zglobie inca din burta.

-Stiu, are o lumina in ochi pe care o poti cu greu rata. il aud cum spune apoi. Te cred acum. I-am privit ochii. A mostenit ochii mei albastri. 

Ma abtin cu greu sa nu rad isteric.

-Mi-a spus Narcisa ca a vorbit cu tine la aeroport. Scuze, nu vreau sa iti bag niciun copil pe gat. Sunt pregatita sa il cresc singura.

-Fara un tata? 

-L-am recunoscut deja. E pe numele meu trecut copilasul.

-Ar fi trebuit sa imi spui, Amelia.

-Am vrut sa ai viata ta, bine? ridic vocea isteric. Abia cand am realizat ca-s insarcinata am crezut ca nu-i al tau. Cum sa apar la tine?

-Dupa ce ai aflat.

-Nu, nu am mai indraznit. Merit ce primesc acum, merit toata ura ta. Nu ai idee cat de mult m-am urat. Pe mine insami. Mai ales in timpul sarcinii. Am plans, nu mereu. Dar, am avut acest regret...Nu ar fi trebuit sa fac acel gest. Nu am realizat decat abia azi ce lucru de pret am pierdut. Dragostea ta.

-Amelia...

-Spun unii ca unii ar fi inoculat ideea asta ca noi sa ne cautam jumatatea. Si ca fericirea nu depinde de o persoana. In cazul meu e chiar asta. Nu pot trai fara cei la care tin, nu intru totul. Te rog sa ma ierti. Macar atat, Daniel. Da-mi macar dreptul la o pace trecatoare.

-Nu te voi ierta. Nu pot, Amelia. il aud cum spune cu voce joasa.

Lacrimile mi se preling iar pe chip.

-Poate in timp, peste alti ani. Asteapta insa. Nu te voi lasa sa te duci fara iertarea mea. Dar, nu o cere acum. Inca e totul asa recent...Nu ma mai forta sa fac lucruri care ma ranesc.

Tac din gura si imi plec atunci capul in jos.

-Vreau sa recunosc fata. Si sa te ajut sa o cresti. 

-Nu, nu accept sa ne casatorim.

-Fie, cum doresti. Voi spune insa tuturor ca e fata mea.

-Este fata ta, ai tot dreptul. ma aud cum spun cu voce joasa. 

Chiar nu mai e nicio sansa pentru noi.

-Ce am fost noi? Poate, in alt loc, in alt timp, m-ai fi iertat mai usor? il intreb.

Si vad cum se uita lung spre mine.

-De iertat, nu cred. Insa...de ce nu ma intrebi altceva?

-Nu indraznesc.

-Fa-o. 

-Inca m-ai mai iubi? Dupa toate astea?

Nu imi dadu un raspuns insa concret, nici macar cand l-am intrebat.

Fiindca ultimele sale vorbe cand se indeparta de mine fura.

-Iubirea noastra a fost ca un fulg de nea. Cred ca stii si tu, Amelia. Ce inseamna asta. 

Iubire ca un fulg de nea.