Iubire ca un fulg de nea

Amelia pov

De indata ce am iesit marti dupa-amiaza de la munca, am pornit grabita spre casa. Nu doream sa il intalnesc in acel moment pe Daniel. Am crezut ca dupa petrecerea de ziua lui totul va fi dat uitarii. Ca ne vom saruta si ne vom spune cuvinte tandre. Si ca lucrurile se vor rezolva astfel de la sine. Conversatia cu Dan insa a schimbat definitiv lucrurile. Si ma face chiar si in aceste momente sa ezit. Incerc sa imi alung indoiala din inima. De cate ori nu imi spun inainte de a dormi ca am incredere in Daniel?

Partea cu relatia nu e grea.

Sa ai incredere in persoaan draga e problema.

Vreau sa pot fi la fel de nestatornica in dragoste. Cum a fost Narcisa. Indiferent ce vor spune oamenii, eu nu o sa ii ascult.

In final, pana si Dan a fost sigur pe el, pe ce are, ca acum sa regrete fiecare decizie a sa. Nu o spune, dar o vad pe chipul lui,ca si al Narcisei, suferinta pura.

Cum poti sa ai incredere intr-o persoana cand esti pus fata in fata cu trecutul ei deloc placut? Sau chiar mai mult, ca in cazul fratilor mei si al meu, cu fanstasme din propriile lor trecuturi? Ce ii bantuie si acum?

-Sora? ingana mirata Narcisa cand ma vazu in dreptul usii. Stiu ca ai fost rapida azi. Intra. Repejor.

-Aerisesti, him? tun cand sunt izbita de o alta pala de vant rece.

-Cam asa. Simteam ca ma sufoc. 

-Te gandesti numai la vacanta de Craciun, asa-i? spun de indata ce ii vad fata. Vad cum zambeste prelung.

-Sa stii. Nici macar atat de mult la teze, ori la bac. Nu imi e frica, sora. Acestea trebuie date. Nu le-as considera insa un examen al vietii, maturitatea de care vorbesc toata ziua profesorii zi de zi in scoli. Nu, din ce vad la voi doi, care va straduiti mereu sa ma cresteti bine, sa nu am lipsuri, vad ca asta e adevaratul examen. Nu cel din scoala. E adevarat, nu?

-Ce anume, draga mea? o intreb curioasa in timp ce ma dezbrac.

-Este. ingana ea stins. Ca scoala nu te pregateste pentru viata. Nu iti spune realitatea crunta ci te lasa sa visezi cu ochii deschisi. Nu te invata nimic. Nici ce vrea piata de munca de la tine. Nici calitatile necesare. Nici macar o experienta, care sa conteze. Iti impuie mintea cu evenimente si oameni morti de mult, nu spun, sunt importante. Dar nu mai important de-atat e sa stii si ce va urma cu tine in viitor?

Intrebarile ei ma fac sa ma simt mica. Niciodata nu m-am gandit la astea, cand eram de varsta ei. Doar umblam cu baieti, mergeam la terase si invatam cat era ziua de lunga. Evident, si ma minunam adeseori de ce Dan nu a dorit niciodata sa faca o facultate. Abia cand am devenit studenta m-am izbit de realitatea dura. Pentru care nu eram insa pregatita. Nicicum.

-La asta ma gandesc si eu adesea. Dar nu putem schimba noi mersul lucrurilor.

-E gresit insa! Invatam si degeaba! Nu ne ajuta cu nimic liceul terminat. Cat conteaza o meserie, sau o experienta de lucru.

-Stiu, scumpo. Tu ne ai insa pe noi. 

-Incep sa inteleg de ce Dan a renuntat la facultate. Sincer? Incep sa cred ca voi face la fel.

-Narcisa!

-Nu vreau sa pierd ani din viata mea invatand nimic. Aici ai diploma, sora si ce?! Niciodata nu lucrezi unde iti doresti. Ci esti fortat sa te adaptezi pietei.

Tac din gura si imi arunc haina pe cuier. Nu pot comenta aici. Are dreptate Narcisa.

-Tu cum mai esti? ma decid in final sa schimb subiectul.

-Cred ca ar trebui sa va intreb eu pe voi asta. Tu te inchizi mai nou in casa ta, iar Dan sta probabil mai mult pe-afara decat in casa. Ce e cu voi? Imi ascundeti iar ceva?