Iubire ca un fulg de nea

Despre acea seara...

Amelia pov

-Am vazut pana si eu cum urla la tine. In mod cert te uraste seful tau. pare amuzata si acum de situatie Narcisa. Ne aflam in bucatarie si incercam sa incropim niste mancare pentru cina.

-Nu e deloc placut. Sa stii.

-Fata ta pe de alta parte era asa speriata!Hai nu mai minti, zi ca am dreptate, sora!  Zici ca urma sa fii calcata de tren! E ceva chimie intre voi, daca stau sa ma gandesc totusi. murmura Narcisa si imi arunca priviri intense. Chimie ca in filme, daca ma intelegi! 

Aproape ca scap cartoful din mana pecare il curtam cu cutitul.

-Amelia, nu avem nevoie de cartofi umblatori pe podea. Si nici de alte incidente ca cel anul trecut.

-Da, inca nu imi vine sa cred ca bunica Zenobia si-a rupt piciorul din vina ta. izbucni in ras atunci Narcisa. 

-Iar tu nu te mai hlizi asa si spala bine puiul.

-Da comandante. pufai sec Narcisa. E usor sa dai ordine.

-Si eu fac ceva. Dupa cum vezi. Spal cratitele unde vom praji cartofii si carnea.

-A ramas multa crusta de data trecuta, nu? spun si ma uit la arsura neagra din cratita. Danut se uita trist spre cratita, apoi direct in ochii mei.

-La fel de multa ca pana acum.

-Daca ati terminat cu momentul penibil si cu plansul unor cratite, vreau sa va spun ca am luat 10 in teza la istorie! o aud pe Narcisa cum adauga rapid vestea cea buna.

-Dupa cat ai invatat...nu ma mir. tuna Danut impresionat.

-Felicitari, scumpo. ma aud cum spun si aproape ca imi tai si un deget in procesul de decojire al cartofului.

-Amelia! 

-Sunt ATENTA.

-Sa vorbim dupa? sugerez atunci dupa o clipa de ezitare.

-Nu, acum! ne contrazise pe loc Narcisa ca de fiecare data. Haide, spune-ne, ti-a zis ceva?

-Narcisa, nu e ce crezi tu.

-Fie, nu spune.

-Chiar cred ca o uraste, Nar. Oricum tipul ala e un ticalos fara vreo sansa de salvare. Respira oxigen in zadar. Ma intreb daca va gandi vreodata.

-Esti si tu prea dur acum. spun scurt.

-Il apara, vezi! 

-Narcisa, nu mai inventa povesti de dragoste. ofta scurt Danut. Nu e totul asa simplu.

-Oh, mereu uit ca voi nu credeti in iubire la prima vedere. In fine, am spalat puiul. Vad cum il lasa tacuta pe blat sa fie taiat si pregatit ca snitel de Danut. 

-Acum voi pleca. Inainte sa o pot opri disparu din incapere.

-Am zis ceva gresit? ma intreaba fratele meu derutat. 

-Nu esti tu de vina. oftez atunci prelung. E doar legat de scoala. Ii stii colegii. Pe Dinu si Codrut.

-Da, familiile lor. Cum sa pot uita ca d-alde Dinu erau sa imi scoata ochii cu o pocnitoare revelionul trecut.

-A fost o greseala, doar.

-Oare?

-Tu te-ai dus sa ii opresti! 

-Si trebuia sa ii las sa arunce cu pocnitori in batranele din blocul nostru? sosi intrebarea lui capcana.

Tac din gura brusc.

-Putea sa fie bunica noastra, Zenobia in locul acelei femei. 

-Fie, fie, cum spui tu. Au ras iar de ea. Cred ca ma voi duce din nou sa vorbesc personal cu diriginta aceea nebuna.