Iubire ca un fulg de nea

Nu te voi ierta

Daniel pov

Nu m-am asteptat ca joi dupa-amiaza sa ma trezesc pe nepusa masa asaltat la mine acasa de fratele Ameliei si de Aurelian. De indata ce le-am vazut fetele tensionate am banuit ca ceva rau poate i se intamplase acesteia. 

-Hai intrati. Abia ce am venit de la munca. mormai in timp ce imi scot cravata de la gat si o las sa atarne apoi pe spatarul fotoliului. S-a intamplat ceva baieti?

Vad cum cei doi se uita unul la altul ezitant. Si ma incrunt.

-Aurelian? Banuiesc insa ca veti si vorbi, prietene.

-Eh, normal. Ingana el scurt. 

-Parca iti aduni curajul. Nu esti de obicei astfel.

-Fiindca stii ca tin la tine, Daniel. ingana el serios. Dar...acum e insa vorba si de Amelia.

-Deci chiar e despre ea pana la urma! exclam usor ingrijorat. Si il privesc in schimb pe fratele ei. Dan, cine e persoana? 

-Cred ca se stie deja. sosi replica lui deloc multumita. Banuiesc insa ca nu ai dormit de curand din pura greseala cu Mara.

-Pe bune? tun putin iritat. Amelia nu are curajul sa vina aici personal si sa ma intrebe asta? I-am spus de atatea ori ca nu are de ce sa isi faca griji. De ce transforma totul intr-o obsesie bolnava?

-Ori ii spui tu personal, ori o fac eu. il vad pe Aurelian cum devine mai dur si pe Dan cum inghite in sec.

-Mai bine fa-o tu. batu tipul in retragere. Voi va cunoasteti mai bine. Iti e prieten pana la urma. Ma duc...sa admir florile de pe balcon. 

-Ai bafta ca am cu adevarat flori pe balcon. adaug in timp ce il urmaresc nedumerit cu privirea. Care e problema lui?

-Daniel lucrurile sunt mai rele decat par. 

-Bun, sa inteleg deci ca Mara a facut ea ceva. 

-Nu doar ea din pacate. ingana atunci Aurelian jenat. Uite, va trebui totusi sa intelegi...A fost o greseala.

Devin brusc rigid cand aud vorbele lui.

-Cum adica? O greseala? La ce te referi? Ridic vocea si il vad cum in final isi ridica privirea din pamant. Si cum se uita direct in ochii mei.

-Amelia te-a inselat, Daniel. Fiindca a crezut ca tu ai fost cu Mara. In secret. 

Inainte sa am sansa de a vorbi imi arunca pe masa de cafea din living telefonul sau cu o poza.

Luata in urma cu un an, cand inca mai eram impreuna. Mara mi-a spus ca le stersese pe toate. Ar fi trebuit sa imi dau seama ca a mintit. Si ca nu o va face.

-Nu sunt ras.

-Crezi ca fetele baga de seama astfel de detalii? Cand il vad pe cel drag in pat cu alta?

-Nu poate fi adevarat. ma aud cum ingan cu glas stins. Realizarea ma izbi abia atunci cu toata forta sa crunta in plin. Nu ar fi facut asa ceva. Amelia nu e ca restul.

-Amelia in final e si ea un om. A gresit, Daniel. Dar, are nevoie de iertarea ta.

-II iei adica apararea? Trebuia sa creada in cuvantul meu, Aurelian! urlu spre el si vad cum se izbeste peste ceafa iritat.

-A gresit acum, daca o iubesti...

-Tu stii sa dai asa din gura. izbucnesc si mai furios decat inainte. Daca era insa Dan mai aveai curajul sa vorbesti?! 

Vad cum se uita brusc in laturi si cum maxilarul i se inclesteaza.

-As intelege insa, daca ar fi pana la urma, cumva si vina mea in toata treaba asta.