Ajuta-ma

17

Adam POV

- Noaptea buna, iubito! murmur.

Dar Emily deja dormea dusa. M-am dat jos din pat si am coborat in camera ei. Sara era intr-un fotoliu cu o carte pe genunchi si privind concentrata televizorul.

- "... si aparent ma inseala. Adica, eu chiar credeam ca avem o relatie serioasa. Planificam sa ne casatorim. Iar acum... Oh, Doamne!"

Ma incrunt la auzul vocii.

- Cred ca ai dat de belea, spune Sara.

- " Asadar, Rachel O'Mara marturiseste cu lacrimi in ochi ca in ciuda dragostei dintre ea si Adam Sander, acesta ar fi inselat-o in repetate randuri, iar dupa ultima intalnire ar fi batut-o. Adam Sander nu a marturisit nimic, iar..."

- Poftim? E nebuna? Nu am atins-o nici macar cu un deget.

- Avea vanatai pe maini si pe spate.

- Nu de la mine. M-am despartit de ea acum 6 luni. Nu inteleg de ce ar face asa ceva.

- Razbunare.

- Maine va avea o vizita de la avocatul meu. Si, te rog, nu o lasa pe Emily sa se uite la stiri. Nu are nevoie de asa ceva.

- Desigur.

- Si te mai rog ceva, ia si te odihneste. Emily va dormi cu mine.

- Totul bine? ma intreaba zambind.

- Totul bine, ii raspund zambind. Sper doar sa nu grabesc lucrurile si sa le stric.

- Atata timp cat Emily si-a dat acordul, totul va fi bine. Ti-am spus, nu are nevoie de o inima franta.

- Incerc sa ma schimb de dragul ei, insa aparent va fi greu.

- Va trebui sa ai grija cu Rachel. Se va razbuna.

- Mda. Observ. Chestia e ca o iubesc pe Emily si nu vreau sa pierd ceea ce am cu ea.

- Permite-i sa te cunoasca. Cu bune si cu rele.

- Daca nu-i va placea ce va auzi?

- Las-o pe ea sa decida. Te iubeste si nu te va indeparta. Ci te va vrea cat mai aproape.

- Asa sper.

- Ai sa vezi ca am dreptate. Acum mergi si te dihneste.

- Bine. Noapte buna.

- Noapte buna.

Ies din camera si ma intorc in camera mea unde Emily dormea. Ma strecor langa ea si o iau de mana. Imi doream sa o strang in brate si sa adorm cu ea asa. Speram ca acest lucru sa se intample cat mai repede. Imi inchid ochii si cad in lumea viselor.

Mi-am deschis ochii cu greu in timp cu maraiam frustrat deoarece simteam ceva gadilindu-ma. Imediat dau cu ochii de chipul zambitor a lui Emily.

- 'Neata, somnorosule! spune mangaindu-mi obrazul.

- 'Neata, iubito! De ce nu dormi?

- Ti-a sunat alarma. Nu te-ai trezit asa ca am incercat sa o fac eu.

- Iti multumesc.

Telefonul incepe iar sa sune. Opresc alarma, o sarut pe Emily si dispar in baie. Ies cateva minute mai tarziu doar in prosop. O observ cum se holbeaza si roseste. Zambesc.

- Azi vei fi mult timp plecat?

- Nu stiu. Probabil. De ce?

- De curiozitate, spune si priveste spre geam.

Inca ploua.

- Ploua. Ai toata biblioteca la dispozitie. Eu voi reveni undeva in jurul orei 5. Imi pare rau ca nu pot sta cu tine, spun in timp ce ies din dressing.