Ajuta-ma

16

În urma cu 8 ani

Tocmai ajunsesem acasă după o alta zi aglomerata la cafenea, când l-am auzit pe Marc râzând. La naiba! Nu putea să fie căzut printr-un canal? Îl uram. M-am dezbrăcat încet de hainele ude și m-am strecurat la etaj, în camera mea. Înainte sa închid ușa mai aud niște voci. Avea companie. Poate uita de mine. M-am schimbat de hainele de școală în cele de stat în casă. Adică pantaloni de trening și hanorac. Mi-am prins parul într-un coc neglijent apoi am început sa scot cărțile și caietele. Aveam teme de făcut.

Tocmai îmi terminasem tema la biologie când mi-am auzit numele strigat.

- Emy! Ai ajuns și nu mi-ai spus? Aud vocea lui Marc urcând pe scări.

Oftez și îmi dau ochii peste cap. Ma întorc cu data spre ușa la fix să-l vad deschizând ușa.

- Trebuia?
- Normal. Trebuie sa știu tot ce mișcă în casa asta cât timp lipsesc mama și tata.
- Aha. M-ai văzut acum ma lași sa-mi fac temele?
- Plictisitoare mai ești. A lăsat mama mâncare în frigider. Trebuie încălzită.
- Mai târziu. Acum nu mi-e foame.
- Cum vrei, spune și pleacă.

Asa, pur și simplu? Marc nu se purta niciodată drăguț cu mine. Ceva nu îmi mirosea a bine. Punea ceva la cale. Dupa câteva minute de contemplarea ușii, revin la temele mele.

Ploaia se intetise. Bătea cu putere în geam. M-am oprit sa privesc ceasul și am fost uimita sa constat ca era 10. Stomacul îmi protestează violent. Îmi închid cărțile și caietele și cobor în bucătărie. Găsesc lasagna în frigider, o iau și o încălzesc. Cat era în cuptor îmi ciulesc urechile. Toată casa era cufundata în liniște. Ce naiba făcea Marc? De obicei era o harmalaie de nedescris când lipseau părinții.

Cuptorul bipaie de 2 ori. Tresar. Îmi scot farfuria și ma așez la masa. Aud într-un final niște râsete. Deci nu plecase. Mănânc repede, spăl farfuria și urc la etaj. Ma schimb în pijamale și încerc sa lucrez la un proiect pentru istorie. Trebuia să-l termin pana săptămâna viitoare.

Brusc imaginea mi se blureaza. Închid  laptop-ul și îl pun pe birou. Ma așez pe marginea patului închizând-mi ochii și tinandu-ma de cap. Ce se întâmpla cu mine? Simțeam ca se învârte toată camera cu mine. Ușa de la camera se deschide și îl aud pe Marc vorbind.

- Ce faci, surioara? Am crezut ca dormi.

Vocea lui parca venea de undeva de departe. Tot corpul îmi era amorțit. Am simțit mâinile lui Marc plimbându-se pe corpul meu. As fi vrut să-l resping, să-l împing de lângă mine. Însă nu puteam.

- Nu...
- Sa vedem cât ești de buna, surioara, spune și ma împinge pe pat.

Mi-am simțit hainele smulse de pe mine și am început sa plâng. Voiam sa înceteze, sa ma lase în pace.

- Nu...

Degeaba îl rugam ca nu avea de gând sa se oprească. Gândul ca avea să-mi facă rău și nimeni nu avea sa ma ajute ma înspăimânta. Marc își plimba mana peste tot. La fel și gura. Ma rugam sa ajungă părinții lui acasă sau se întâmple vreo minune.

Apoi totul a fost doar durere. O durere sfâșietoare care voiam sa înceteze. Tipam pe înăuntru și voiam ca totul sa se termine. Dar nu. Nu se oprea. O făcea iar și iar.

La scurt timp mi-am pierdut cunoștința. Nu am visat nimic. M-am trezit înainte de răsăritul soarelui. Mi-am mișcat capul și o durere crunta m-a lovit. M-am strâmbat. Am dat la o parte cearșaful și am încremenit. Din cauza imaginii și din cauza durerii. Durea îngrozitor. Iar cearșaful era plin de sânge. Apoi imagini încețoșate mi-au apărut în fata ochilor. Imagini cu ceea ce Marc îmi făcuse. Lacrimi mi-au umplut ochii. M-am ghemuit și am plâns.