Ajuta-ma

2

Adam POV

Un sunet enervant ma facu sa ma foiesc. Dupa cateva secunde realizez ca era telefonul. Incep sa caut prin pat si dupa cateva esuari il gasesc si, cand vad numele lui Tom pe ecran, sar ca ars.

- Spune-mi ca esti pe drum, spuse el.

- Oarecum, spun si ma ridic in fund. Spune-le ca ajung in 30 de minute. Da vina pe trafic.

Inchid repede telefonul si intru direct in baie. Fac un dus rapid, ma imbrac si plec spre firma. Cum am putut uita de sendinta pe care o aveam in aceasta dimineata? Toata treaba cu fata asta, Emily, m-a dat peste cap. Eu niciodata nu intarziam. Ba chiar eram inaintea tuturor. Conduc ca un nebun pana la firma si il sperii pe portar cand parchez masina.

- Ce naiba? ma intampina Tom.

- Imi cer scuze. Traficul e ingrozitor dimineata, ma scuz si iau loc pe scaunul meu.

Toti ma privesc sceptici insa nu spun nimic. Dam drumul sedintei insa imi este destul de greu sa fiu atent. Ideile cu care veneau fiecare nu ma incantau. Inca nu stiam ce caut sau ce asteptari am de la urmatorul joc.

- Domnule? ma intrerupse unul dintre baieti.

- Ma scuzati. Nu ma pot decide. Vreau sa imi faceti fiecare o prezentare cu ideea lui si sa mi-o inmanati pana la sfarsitul saptamanii, spun si ies din sala de conferinta.

- Adam, s-a intamplat ceva? ma intreba Tom.

- Nu. De ce?

- Niciodata nu intarzii la o sedinta si nu o amani.

- Nu e nimic grav. Trebuie sa plec. Amana-mi toate intalnirile de pe saptamana asta pentru cealalta.

- Cum vrei.

- Mersi.

Ii zambesc usor apoi plec. Trebuia sa merg la spital sa vad cum se simte Emily. Sam nu ma sunase asa ca preferam sa merg sa vad cu ochii mei. Plec in viteza si numai nu lovesc alte masini. Probabil ca o sa primesc din nou o amenda pentru viteza, insa nu imi pasa. Parchez si cobor repede, navalind ca un nebun in spital.

- Ho, nebunule! Ce faci aici? ma opreste Sam.

- Am venit sa o vad pe Emily. Cum se simte?

- Din pacate a intrat in coma.

- Poftim? Si isi va reveni?

- Medicii sunt rezervati.

- Pot macar sa o vad?

- Sigur. E la etajul unu, salonul 20. Si, Adam, mai e ceva ce cred ca ai vrea sa stii, spune Sam si ma intorc automat spre el.

- Ce?

- Doctorii i-au mai facut niste analize si au descoperit ca a fost violata inainte de a fi batuta.

Mi-am incordat automat tot corpul. Dumnezeule, ce oameni! Nu pot sa ii inteleg de ce ar face asa ceva. Imi inclestez pumnii si merg spre salonul indicat de Sam fara a mai spune ceva. Nu aveam ce. Imi venea sa ii omor pe indivizii aia. Oare de ce nu am tras in ei? De prost.

Intru in salonul ei si mi se strange inima cand o vad conectata la atatea aparate. Trebuia hranita. Parul ei un saten spre blond era frumos aranjat in jurul fetei sale, dandu-i o frumusete aparte. Chiar daca dormea. Sunt sigur ca e o fata frumoasa. Ma apropii de patul ei si ii iau mana intr-ale mele.

- Buna. Sunt Adam, cel care te-a salvat, spun si zambesc usor. Nu stiu daca ma auzi sau nu, insa am auzit ca daca vorbesti cu cei aflati in coma exista sansa ca ei sa isi revina. Nu stiu cat de adevarat e asta insa merita sa incerc. Nu am sa te intreb ce faci pentru ca e destul de evident. Nu imi pot imagina prin ce ai trecut. I-as fi omorat daca as fi putut. Iti promit ca voi face tot ce imi sta in puteri sa ii gasesc pe cei vinovati.