Ajuta-ma

3

Adam POV

Am parcat in fata casei si am coborat ca o tornada.

- Jim! Candice!

- Da, domnule! spun amandoi venind din bucatarie.

- Vreau ca pana la sfarsitul saptamanii camera de langa mine sa fie curata si aranjata.

- Avem musafiri? intreba Candice vizibil entuziasmata.

- Doar unul care va fi pentru o perioada foarte mare de timp.

- Cum doriti, spune ea. Aveti vreo preferita?

- Nu. E perfecta asa cum e. Doar curatata foarte bine.

- Bine.

Se scuza si dispare la etaj. Abia astepta sa aiba si altceva de facut. Stiam ca se plictisea uneori, insa eram dependent de ea. Si de Jim, majordomul si uneori, gradinarul.

- Te pot intreba cine e musafirul? ma intreba Jim.

- E o fata aflata in coma, spun si ma las intr-un scaun.

- O cunosti?

- De ce ma intreaba toata lumea asta? Trebuie sa cunosti pe cineva ca sa ii oferi o mana de ajutor? Nu o cunosc dar vreau sa o cunosc.

- E cam greu sa dai o mana de ajutor unui necunoscut. Risti sa fii furat sau ranit.

- Jim, fata asta a fost batuta si violata de un grup de barbati. Am gasit-o pe jumatate moarta. Nu cred ca ar putea sa imi faca vreun rau.

- Ce te-a facut sa te schimbi?

- Nu stiu. Poate scena la care am participat, spun si imi masez fruntea.

- Poate totusi te ajuta si ea.

- Poate. Daca ma cauta cineva sunt in birou.

- Sigur.

Mi-am ridicat trupul din scaun si am mers in birou. Mi s-au impaienjenit ochii de la cate mailuri aveam. Mi-am lasat capul pe birou. Intr-un tarziu mi-am facut curaj si m-am apucat sa raspund la mailuri. Un bocanit ma aduce la realitate si imi ridic privirea.

- Intra! strig.

- Domnule, agentul Winters va cauta! spuse Jim.

- Pofetste-l aici.

Imi inchid pentru moment laptopul si ma las pe spate. Amortisem.

- Buna, Sam. Ce te aduce pe aici?

- Buna, Adam. Am venit mai mult cu treaba.

- Ok. Cu ce te pot ajuta?

- Ne-am uitat pe toate camerele video de supraveghere din jurul aleeiei si nu am putut surprinde chipul nici unuia. Crezi ca ne poti ajuta cu asta?

- Imi pare rau, Sam. Nu am apucat sa vad pe nici unul. Era destul de intuneric iar atentia mea nu era asupra lor. Au luat-o la fuga in directii diferite. Nu ati incercat sa cautati si in celelalte camere?

- Ba da. Dar dispar intr-o zona unde e punct mort.

- Imi pare rau.

- Tot ce ne ramane este aflam din ADN-ul analizelor.

Mi-am incordat pumnii si inclestat maxilarul. Numai cand ma gandeam la ceea ce ii facusera simteam ca innebunesc.

- Ai aflat daca mai are frati sau surori? il intreb dupa o scurta pauza.

- Se pare ca Emily a fost adoptata de la varsta de 1 an. Are un frate mai mare, dar nimeni nu stie unde e.

- Grozav! Ce mai familie! Dar cei adevarati?