Ajuta-ma

4

Adam POV

Mi-am deschis ochii fix cand ne pregateam sa aterizam. Era prima data cand dormeam in avion. Probabil programul mult prea aglomerat m-a obosit. Inca eram suparat pentru ca practic am fost tarat pana aici. Mai mult facea drumul decat sedinta in sine. Imediat ce am iesit pe usa aeroportului, mi-am deschis telefonul. Nu ma cautase nimeni.

M-am urcat in taxi si i-am spus adresa hotelului. La ora aia din noapte, traficul era foarte slab asa ca am ajuns destul de repede. Mi-am luat cheia de la receptie si am urcat direct in camera. Cei de la receptie stiu deja regula, asa ca scutesc mult timp.

Imediat ce ajung in camera ma arunc in pat. Eram frant insa un zambet micut isi face aparitia pe chipul meu. Imi revenise in minte despartirea de Emily si chiar daca ma purtasem ca un copil care crede in basme, nu-mi pasa. La urma urmei, toti suntem in sufletul nostru niste copii pe care odata ajunsi la o anumita varsta ii inchidem intr-un lacas ascuns al sufletului si ii uitam. E adevarat ca viata ne schimba, dar ne schimba pentru ca noi o lasam.

Pana sa o cunosc pe Emily eram ca un robot si tratam lumea cam la fel. Acum vad lucrurile altfel si ma bucur ca mi-a deschis ochii. Abia astept sa se trezeasca si sa ii spun tot ce am pe suflet. N-am vorbit cu nimeni cat am vorbit cu ea.

In timp ce gandurile imi hoinaresc la Emily si la ce am face impreuna, ochii mi se inchid si cad intr-un somn adanc unde o visez pe ea in bratele mele. Sar ca ars cand aud alarma de la telefon. Precis Jim imi setase alarma pentru ca stia ca nu aveam sa ma trezesc singur. Il ador pe omul asta. Nu stiu ce m-as face fara el. Ma dau jos din pat si observ ca dormisem imbracat. Zambesc usor si merg la dus. Dau drumul la apa si, dupa ce vad ca iese aburi, intru. Las apa sa imi dezmorteasca muschii si sa ma trezeasca si pe mine.

Imi privesc nervos ceasul si observ ca aveam avans de 10 minute. Tot era bine. Bat nerabdator cu degetele in birou asteptand ca sala sa se umple de potentiali clienti. Usa se deschide si rand pe rand, intra in sala si isi ocupa cate un loc. Nu aveam nici un chef de prezentare de produs si sa ascult ofertele lor de 2 lei.

Era pentru prima data cand nu intelegeam o iota din ce spuneau oamenii astia. Ma straduiam din toate fortele mele sa fiu atent si sa nu ma mai gandesc la fata din casa mea.

Emily POV

Mi-am deschis usor ochii si am clipit de cateva ori, pentru a-mi regla vederea. Am dat sa ma frec la ochi insa nu am putut. Mi-am miscat usor capul si am observat doua asistente pe canapea. Am incercat sa spun "Adam" insa tot ce mi-a iesit pe gura a fost un "a" foarte ragusit.

-Cred ca s-a trezit, o aud pe una dintre ele spunand.

- Cheama doctorul imediat, spune cealalta si vine repede la mine. Linisteste-te, totul va fi bine.

- A....

- Vrei apa?

Nu chiar asta voiam sa spun insa nu era o idee rea. Afirm din cap iar ea dispare din camera. Dau sa ma misc insa nu imi simt picioarele sau alta parte a corpului. La naiba! Doctorul acela avusese dreptate. Ce ma mai calma era faptul ca imi aminteam tot ce traisem cat fusesem in coma. Chiar si de sarutul pe care Adam mi-l daduse inainte de plecare. O privesc pe asistenta mea "preferata" si observ ca nu era prea bucuroasa insa nici ca imi pasa prea mult.

Dupa cateva minute, Camil revine cu un pahar de apa si un pai. Imi pune paharul in fata si paiul in gura iar eu trag cu putere. Ochii lui Camil se maresc cand observa ca aproape golesc paharul. Silvie ma priveste nervoasa dintr-un colt. Are noroc ca nu ma pot misca, pentru ca altfel ii disparea capita aia blonda din cap.

Il vad pe Jim intrand pe usa cu telefonul la ureche.

-Da, domnule. Chiar si-a revenit. Din pacate nu poate vorbi. Da, doctorul a fost anuntat si e pe drum. Sigur. Ma voi ocupa de tot. La revedere. Domnul Adam va ajunge diseara, spune el si ma priveste dragastos.