Denisa Black

23. Pleacă

Dupã aproape o lunã am stat în cort, fãrã nicio idee cum sã distrugem medalionul, venise iar rândul lui Fred sã îl poarte. Trecuserã 6 zile de când Fred purta hocruxul. El, Hermione și Harry erau întinși în paturile lor, încercând sã adoarmã. Eu și Ron, vorbeam pe marginea patului lui despre cum am putea sã distrugem medalionul.

Eu: Stai, O DOAMNE! Cum de nu m-am gândit la asta?!

Fug imediat spre masa pe care erau toate planurile și cãrțile noastre, și o deschid pe cea pe care o cãutam.

Ron veni dupã mine

Ron: Ce ai gãsit?

Eu: Sabia lui Gryffindor e fãcutã de Goblini!

Ron: Ok...

Eu: Nu, nu înțelegi. Sabia nu poate rugini. Ea acceptã doar ce o face mai puternicã

Ron: Mok...

Eu: Hey, Harry a mai distrus odatã un horcurx. Jurnalul lui Tom Riddle!

Ron: Cu un colț de Basilic. Dacã ai unul din-ãla...

Ne așezãm amândoi unul lângã altul.

Eu: Chiar nu-ți dai seama? Harry a înjunghiat Basilicul cu sabia lui Gryffindor. Lama sabiei are venin de Basilic!

Ron: Acceptã doar ce o face mai puternicã.....

Eu: Exact! Și de asta-

Ron: Poate distruge horcurxuri! Ești genialã Denisa, cu adevãrat genialã!

Spuse Ron pupându-mã pe obraz, din extaz. Apoi, gândindu-se la ce a fãcut, deveni jenat.

Eu: Poate, dar avem o micã problemã-

Tocmai atunci Fred intrã în camerã. Pãrea nervos

Fred: Sabia nu este la noi, a fost furatã. Da, sunt încã aici.

Pãrea ciudat.

Fred: Puteți sã continuați, sã nu vã stricați distracția din cauza mea.

Ron se ridicã

Ron: Ce s-a întâmplat?

Fred: Ce s-a întâmplat? Nimic. Oricum nu ți-aș spune ție

Ron îl privi puțin enervat

Ron: Dacã ai ceva de spus, nu fi timid

Fred: Ok, o sã spun! Dar nu te aștepta sã fiu recunoscãtor cã acum avem alt lucru de recuperat!

Ron: Am crezut cã știi pentru ce ai venit aici!

Fred: Și eu credeam cã știu

Ron se enervã și mai tare, și se apropie puțin de Fred. Mã ridic și eu în picioare și mã apropii de ei doi.

Ron: Scuze, dar nu prea înțeleg. Ce parte din asta nu se apropie de așteptãrile tale? Credeai cã o sã stãm într-un hotel cu cinci stele? Cã o sã gãsim câte un horcrux în fiecare zi? Credeai cã de Crãciun o sã fim acasã?

Fred: Tot ce credeam era cã dupã atâta timp, o sã reușim sã facem ceva! Am crezut cã tu și Harry știți ce faceți! Am crezut cã Dumbledore v-a spus ceva important!

Mã apropii de Fred și mã uit în ochii lui. Dar el nu-mi dã nicio atenție, uitându-se în continuare nervos la Ron.

Ron: Harry v-a spus tot ce Dumbledore i-a spus și lui! Și în caz cã nu ai observat, am gãsit deja un horcrux!

Fred: Da, și suntem atât de aproape sã-l distrugem cum suntem sã le gãsim pe celelalte!

Mã pun disperatã în fața lui Fred

Eu: Dã-ți lanțul ãsta jos, te rog! Nu ai spune chestiile astea dacã nu l-ai fi purtat!

Încerc sã îi dau lanțul jos, dar acesta îmi împinge mâinile. Apoi, începe sã se certe și cu mine

Fred: Știi cum mã simt? Știi de ce îmi e fricã? Mi-e fricã sã nu-i aud numele lui Ginny, sau al lui George, sau al mamei la lista morților!

Eu: Crezi cã eu nu știu cum se simte?

Fred: Nu, tu nu știi cum se simte! Pãrinții tãi sunt morți! Nu ai familie!

Eu:.....

Îmi dãduserã lacrimile deja. Ron se enervã și se puse în fața mea. Dar pânã sã zicã ceva, urlu la Fred

Eu: ATUNCI PLEACÃ

Fred își dãdu lanțul jos

Ron: ...Fred...

Fãrã sã se uite la mine, își luã ghiozdanul cu lucruri și se duse la ieșirea din cort. Apoi, se întoarse spre Ron

Fred: Și tu? Rãmâi sau vi cu mine?

Ron se uitã la mine, și rãmase pe loc, fãrã sã scoatã vreun cuvânt.

Fred: Bine, înțeleg. V-am vãzut pe voi doi mai devreme

Ron: Fred, aia nu a însemnat nimic!

Fred se mai uitã odatã la noi și apoi ieși din cort. Cu lacrimi în ochi încep sã fug dupã el

Eu: Fred! Fred, unde te duci?! Vino înapoi, te rog!

Eu: Fred!

Fred plecã fãrã sã se uite mãcar la mine, iar când trecu prin bariera de vrãji, însemna cã nu ne mai putea vedea sau auzi. Am fugit plângând în corturi, unde Ron se întorsese la ceilalți și le explicase ce s-a întâmplat. Am plâns toatã noaptea, singurã, în patul meu și al lui Fred, ținând în brațe un hanorac de-al lui pe care îl uitase.