Denisa Black

15.Noi nu semănăm

Harry se eliberã din strânsoarea mea și începu sã alege dupã Bellatrix. Nu puteam sta degeaba. Am luat-o la fugã dupã el, pe holuri, pânã când am ajuns în sala de intrare din Minister.

Harry: EXPELLIARMUS!

Bagheta lui Bellatrix zburã departe, iar ea cãzu pe jos. Harry se apropie de ea și spuse cu urã în voce

Harry: Cruciatus

Eram uimitã. Inocența lui Harry parcã dispãru în acel moment. Dar nimic nu se întâmplã. Bellatrix rânji malefic

Bellatrix: Trebuie sã îți dorești sã faci asta, trebuie sã îți placã! Încearcã, Încearcã!

Eu: Harry, nu! Tu nu ești așa

Vocea mea era slabã, plinã de emoții. Dar se pãrea cã Harry nu ne mai asculta pe niciuna din noi.

Se întoarse repede spre mine, și ochii lui i se umplurã de teamã. Mã întorc ușor. În spatele meu stãtea cel de care îmi era cel mai fricã pe lumea asta. Cel care a încercat sã ne omoare, fãrã pic de regret. Voldemort.

Arãta mai rãu decât în amintirile mele. Pielea albã, ochii roșii. Era un adevãrat monstru.

Voldemort: Trebuie sã îți placã. Trebuie sã o faci sã sufere, cum te-a fãcut ea pe tine. FÃ-O!

Harry era ca într-o transã.

Eu: NU. Tu nu rãspunzi cu violențã la violențã, Harry! Ești verișorul meu! Cel care m-a ajutat la greu, cel care ar face orice pentru familia și prietenii lui! TU NU EȘTI AȘA

În acel moment, salvarea ne apãru în fața ochilor. Dumbledore! El putea sã ne salveze!

Cu o singurã mișcare de baghetã, statuia din salã ne lipi pe mine și Harry de perete. Dumbledore începu sã se lupte. Mã zbãteam cât puteam de tare. Voiam sã ajut!

Dumbledore fu încercuit de niște brațe de apã, iar apoi Voldemort a dispãrut. Vãd, cum liniștea din ochii bãtrânului fu acoperitã de teamã. Eram sigurã cã nu urma ceva bun.

Statuia ne lãsã în sfârșit sã ne mișcãm. Ne apropiem de bãtrân, dar tocmai când voiam sã îl întreb ce s-a întâmplat, o voce rãsunã în toatã sala. Totul se fãcu negru în jurul meu, și simt cum cad din picioare pe podeaua rece

"Știi, Denisa, noi ne asemãnãm. O mamã care a murit de când eram copii, crescuți departe de pãrinți. Amândoi avem în noi o putere incredibilã. Am crescut în durere"

Era vocea lui Voldemort. Dar ceva, un mic lucru inexplicabil, mã fãcea sã am încredere. Mã fãcea sã fiu de acord cu ce spunea.

"Semãnãm mai mult decât crezi. Ura pentru cei ce ne-au greșit este în amândoi. Fãrã prietenii adevãrați, fãrã nimic"

O voce slabã se auzea încet

Harry: Nu, nu! Ține minte cine ești! Ești familia mea, am nevoie de tine! Eu, Fred, TOȚI avem nevoie de tine!

"Crescuți fãrã familie. Cu un tatã jalnic, un tatã bun de nimic!"

Dar aici a fost greșeala lui.

Eu: NU! Tata este cel mai bun tatã din lume! Mi-a fost alãturi MEREU, și NIMENI, NICI MÃCAR TU, NU O SÃ-I PÃTEZE MEMORIA CÂT EU EXIST PE LUMEA ASTA! Noi nu semãnãm Tom Riddle! Pentru cã eu am ceva în viața mea ce nu tu nu ai avut, și nu o sã ai. IUBIRE. Și refuz sã cred cã nu este cel mai important lucru pe Pãmânt!

Dintr-o datã se fãcu iar luminã în jurul meu. Eram întinsã pe jos, în aceeași salã din Minister. Dumbledore era aplecat asupra mea, și lângã el, era Harry. Observ pe fața lui lacrimi de durere. Știam cã nu putea sã mã piardã, și nici nu aveam de gând sã îl las singur. Mã ridic, slãbitã, și îl strâng în brațe cât de tare pot

Harry: Am crezut cã te-am pierdut.....

Eu: Ascultã aici! Nimeni, și nimic, nu o sã mã despartã de tine. Voi fi mereu aici, orice ar fi!

Ușa se deschide și mai mulți dintre prietenii mei intrarã speriați. Ridic privirea și îl caut pe cel pe care voiam sã îl vãd mai mult decât orice. Și îl vãd. Pe fața lui erau lacrimi. Se citea teama în ochii lui cãprui. Fred al meu suferea.

Îi dau drumul lui Harry și îi sar în brațe. Mã strânse tare și mã ridicã în aer, învârtindu-mã.

Eu: Ești bine!

Fred: Mai mult decât bine acum cã te vãd!

Îl sãrut dulce, și dupã mã întorc spre ceilalți

Eu: Lupta a început. Voldemort nu se va lãsa pânã nu ne va vedea pe mine și Harry morți. Dar știți ceva? Nici noi nu ne vom opri pânã nu vom știi cã lumea noastrã va fi în siguranțã. Vom lupta, pânã la final!

Toți ceilalți au început sã aplaude. Mã întorc spre Fred și îl iau de mânã

Eu: Vom lupta împreunã.

Devoratorii morți prinși au fost închiși în Azkaban. Nimeni nu a suferit rãni grave. Ne-am întors cu toții acasã, fericiți cã am câștigat una din lupte. Dar știam cã odatã ce o sã calc în casa mea, mã voi lupta cu ceva mai rãu decât însãși Voldemort.

Moartea tatei.