Denisa Black

5. Turnul de Astronomie

Când s-au terminat orele, m-am întors în sala comunã. Acolo Fred, Harry, Hermione și Ron își scriau temele. Când m-a vãzut, Fred a plecat în dormitoarele bãieților.

Hermione: Ce e cu el?

Ron: Nu vreau sã te supãr Denisa, dar cam este vina ta.

Nu zic nimic și mã așez lângã Harry.

Eu: Probleme cu temele?

Harry: Da. Am un eseu de 3 pagini la poțiuni, pentru mâine

Ron: Și Hermione nu vrea sã ne ajute

Hermione își dã ochii peste cap și continuã sã scrie.

Eu: Știi, la Beauxbaton mã pricepeam la poțiuni. Și am auzit cã tu te pricepi la Quidditch. Facem așa. Mã antrenezi pentru a intra în echipã, iar eu îți fac temele la poțiuni.

Harry: Perfect!

Mã apuc sã îi scriu eseul, era chiar ușor. L-am terminat cam în 20 minute.

Eu: Gata. Acum, când ne antrenãm?

Harry: Este bine mâine de la 7?

Eu: Da!

Hermione: Denisa, se face târziu. Nu vrei sã mergem în camerã?

Eu: Acum vin!

Îl iau în brațe pe Harry , și plec cu Hermione. Angelina nu era acolo.

Mã schimb în pijamale, și mã așez în pat. Hermione adormise. Eu nu puteam. Mã tot gândeam la Oliver, și la reacția lui Fred. Oare am fãcut alegerea bunã? Profeția spunea de iubire între mine și Fred...

Mã hotãrãsc sã merg în turnul de astronomie.

Ajung acolo și mã așez e scãri. Pe geam puteam vedea luna plinã. Însemna cã Lupin nu era aici, trebuia sã se transforme cât de departe posibil de școalã. Aud pași. Mã sperii, crezând cã este vreun profesor, dar este Oliver, venind probabil de pe teren, cãci era îmbrãcat cu hanoracul lui de Quidditch.

Oliver: Ce faci aici? Nu dormi?

Eu: Nu puteam adormi.

Se așeazã lângã mine. Mã ia în brațe, și îmi las capul pe umãrul lui. Iar aveam fluturași în stomac.

Eu: Când sunt probele la Quidditch?

Oliver: Sãptãmâna viitoare, sâmbãtã. Vrei sã concurezi?

Eu: Da, normal. Mai ales cu un cãpitan al echipei așa chipeș.

Mã uit la el. Oliver era roșu, dar zâmbea drãguț. Ne apropiem unul de altul și mai mult. Ne sãrutãm dulce. În timpul sãrutului, auzim pași.

Angelina: A, se pare cã este ocupat. Haide Freddie.

Mã uit mai atent spre ei. Fred o ținea de mânã pe Angelina. Toatã expresia feței i s-a schimbat când m-a vãzut cu Oliver, Pãrea nervos și stânjenit în același timp. Amândoi se îndepãrteazã. Mã uit din nou la Oliver.

Oliver: Stânjenitor...

Eu: Mda...

Îl strâng tare în brațe, și îmi las capul pe pieptul lui. Mã abțineam sã nu plâng.

Oliver: Ești ok?

Eu: Nu chiar...

Ne uitãm unul la altul. Lacrimile încep sã-mi curgã ușor pe fațã. Oliver mi le șterge ușor, uitându-se în ochii mei.

Oliver: Hey, hey, nu te meritã. Ești o fatã incredibilã. Amuzantã, frumoasã, deșteaptã, descurcãreațã, tot ce și-ar putea dori un bãiat. Și dacã el o alege pe Angelina în locul tãu, pierderea lui.

Eu: Știu... Este un alt bãiat care mã meritã

Oliver: Și cine e acela? spune surprins

Eu: Stã chiar în fața mea.

Mã pupã pe frunte și mã strânge și mai tare în brațe.

Oliver: Vreau ca toatã lumea sã știe cã ești a mea... ,îmi șoptește

Eu: Și eu vreau.

Tremuram de frig, dar nu conta. Era un moment așa frumos!

Oliver: Tremuri

Eu: Nu-i nimic

Oliver își dã hanoracul joș și mi-l dã mie.

Eu: Nu trebuia... Mulțumesc Oliv

Mã îmbrac cu el

Oliver: Oliv?

Eu: Da, noua ta poreclã

Râdem amândoi

Oliver: Atunciii, porecla ta va fi....Deni!

Eu: E perfectã.

Oliver: Se face târziu, ar trebui sã mergem

Eu: Da, ai dreptate

Ne ridicãm amândoi și mergem ținându-ne de mânã pânã în sala comunã. Nu mai era nimeni acolo

Îl pup pe obraz și mã îndrept spre dormitoare. Când sã deschid ușa, îmi aduc aminte.

Eu: Oliv! Hanoracul

Oliver: Poți sã îl pãstrezi, oricum aratã mult mai bine pe tine.

Îi zâmbesc și intru în dormitor. Hermione se trezise și mã aștepta. Pãrea nervoasã

Hermione: UNDE AI FOST? Realizezi cât de târziu este!?

Eu: Scuze... Am fost pânã în turnul de astronomie și m-am întâlnit cu Oliver

Hermione: Da, aste explicã de ce porți un hanorac de Quidditch. Cum a fost?

Eu: Briliant

Zâmbim amândouã și ne punem la culcare. A doua zi urma sã am antrenamentul cu Harry.

M-am trezit plinã de energie. M-am îmbrãcat cu hanoracul lui Oliver și mi-am luat mãtura.

Pe drum i-am vãzut pe Fred și Angelina cum se plimbau ținându-se de mânã. Nu îi bag în seamã, merg direct spre teren.

Harry: Neața!

Îl iau în brațe și îi ciufulesc pãrul.

Harry: Ãla e hanoracul lui Oliver?

Eu: Poate da, poate nu

Scot limba. Harry se uitã serios la mine.

Eu: Da, este al lui...

Harry: Îl omor

Eu: Stai așa, pitic de grãdinã! Nu te atingi de iubiții mei. Regulã de familie!

Harry: Mai vedem. În fine, haide sã ne antrenãm.

Harry chiar era un jucãtor bun. Trebuia sã-mi depun tot efortul pentru al ajunge din urmã.

La final, coborâm amândoi obosiți.

Harry: Joci bine, știi sã prinzi vitezã mare. Trebuie sã mai lucrãm la pase, în rest, este perfect. Cred cã o sã treci ușor de probe

Eu: Mersi mult. Harry?

Harry: Da, spune

Eu: Am putea ca mâine sã nu ne antrenãm noi doi? Adicã... vreau sã joc cu Oliver

Harry: Bine, dar doar de data asta

Îl iau în brațe și fug spre castel. Întârziam la ora de poțiuni.